Dragostea este esenţa trăirii noastre, cel mai înalt grad de simţire, cea mai eficientă modalitate de a ne decoperi pe noi în alţii… călătoria inimii spre fericire.
Important e să conştientizăm iubirea, iar apoi trăirea ei va veni de la sine. Şi asta pentru ca avem plantată în noi sâmânţa iubirii. Trebuie să o hrănim constat cu lumină, bucurie, căldură umană, speranţă pentru a putea prinde rădăcini şi a da rod. E minunat să poţi iubi fără condiţii, fără limite... iubirea nu trebuie să fie doar unilaterală, ci trebuie s-o extindem. Am descoperit arta de a iubi oamenii, copiii, florile, animalele, cărţiile, poezia,cerul, pământul, pădurea, marea... viața. Da, a iubi este o artă, cea mai înaltă formă de expresie umană. Pentru a atinge desăvârşirea-n iubire, trebuie să o practicăm. Încerc să adun nectarul sufletului mea - iubirea-, şi să hrănesc inima lumii.
În calitate de creator de cuvinte şi de emoţii, dorinţa mea este de a-mi simţi cititorul, de-ai descoperi trăirile profunde, de a-mă contopi cu visurile lui, cu durerea şi speranţele lui... de a-l întelege, de a il iubi, cunoscându-l in profunzime. Condiţia esenţiala a scriitorului este de a iubi cuvantul, si pe cel ce il citeste. Si cum să il iubească dacă nu il cunoaşte, nu il inţelege pe cel de lânga el?
Vreau să adun toate bucăţele răspândite în inima mea, experienţe, dorinţe, temeri, dureri, lacrimi, sensibilitate, amintiri şi să construiesc un puzzle, o imagine de viaţă, în care se regăseşte şi cititorul meu. E ca şi cum eu aştern pe hârtie ceea ce-ar fi dorit el să scrie.
Sunt îndrăgostită de cuvânt şi vreau să-l gravez în inimi şi nu doar pe hârtie. Tot ce trăieşte cititorul, experienţa, zbuciumul şi visul său, încerc să le traduc într-un limbaj propriu şi estetic.
Aş asemăna scriitorul cu un copac care îşi are rădăcinile în solul experienţelor umane şi a realităţiilor cotidiene, iar coroana de gânduri o are îndreptată spre cer… spre vis, fantezie, acea lume abstractă, ce nu poate fi palpată ci doar imaginată. El rezistă tuturor intemperiilor şi nu îngenunchează în faţa convenţiilor sociale. Un poet sau un scriitor trebuie să aibe acel univers propriu, numit originalitate.
Cineva spunea: ”Originalitatea nu constă în a spune ce nu a mai spus nimeni, ci în a spune exact ceea ce gândeşti tu însuţi.”
Iubirea îmi dă curajul de a fi creativă, de a fi dispusă să exprim frumosul şi de-ai face pe cei de lângă mine să-mi descopere taina inimii.
Important e să conştientizăm iubirea, iar apoi trăirea ei va veni de la sine. Şi asta pentru ca avem plantată în noi sâmânţa iubirii. Trebuie să o hrănim constat cu lumină, bucurie, căldură umană, speranţă pentru a putea prinde rădăcini şi a da rod. E minunat să poţi iubi fără condiţii, fără limite... iubirea nu trebuie să fie doar unilaterală, ci trebuie s-o extindem. Am descoperit arta de a iubi oamenii, copiii, florile, animalele, cărţiile, poezia,cerul, pământul, pădurea, marea... viața. Da, a iubi este o artă, cea mai înaltă formă de expresie umană. Pentru a atinge desăvârşirea-n iubire, trebuie să o practicăm. Încerc să adun nectarul sufletului mea - iubirea-, şi să hrănesc inima lumii.
În calitate de creator de cuvinte şi de emoţii, dorinţa mea este de a-mi simţi cititorul, de-ai descoperi trăirile profunde, de a-mă contopi cu visurile lui, cu durerea şi speranţele lui... de a-l întelege, de a il iubi, cunoscându-l in profunzime. Condiţia esenţiala a scriitorului este de a iubi cuvantul, si pe cel ce il citeste. Si cum să il iubească dacă nu il cunoaşte, nu il inţelege pe cel de lânga el?
Vreau să adun toate bucăţele răspândite în inima mea, experienţe, dorinţe, temeri, dureri, lacrimi, sensibilitate, amintiri şi să construiesc un puzzle, o imagine de viaţă, în care se regăseşte şi cititorul meu. E ca şi cum eu aştern pe hârtie ceea ce-ar fi dorit el să scrie.
Sunt îndrăgostită de cuvânt şi vreau să-l gravez în inimi şi nu doar pe hârtie. Tot ce trăieşte cititorul, experienţa, zbuciumul şi visul său, încerc să le traduc într-un limbaj propriu şi estetic.
Aş asemăna scriitorul cu un copac care îşi are rădăcinile în solul experienţelor umane şi a realităţiilor cotidiene, iar coroana de gânduri o are îndreptată spre cer… spre vis, fantezie, acea lume abstractă, ce nu poate fi palpată ci doar imaginată. El rezistă tuturor intemperiilor şi nu îngenunchează în faţa convenţiilor sociale. Un poet sau un scriitor trebuie să aibe acel univers propriu, numit originalitate.
Cineva spunea: ”Originalitatea nu constă în a spune ce nu a mai spus nimeni, ci în a spune exact ceea ce gândeşti tu însuţi.”
Iubirea îmi dă curajul de a fi creativă, de a fi dispusă să exprim frumosul şi de-ai face pe cei de lângă mine să-mi descopere taina inimii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu