Treceți la conținutul principal

OAMENII DIN VIAŢA NOASTRĂ



O şcoală mult mai bună înseamnă cărţile şi oamenii întâlniţi
în afara şcolii.” Ilya Ehrenburg

În viaţă avem parte de întâlniri emoţionante care nu sunt întâmplătoare. Ele ne încarcă sufleteşte. Oamenii din viaţa noastră sunt ca o oglindă care ne arată cu acurateţe pe noi înşine. Am învăţat că orice om care apare în calea noastră are un rol bine determinat în misiunea şi viaţa noastră. Oamenii ce intră în vieţile noastre nu sunt deloc
acccidentali, aşa cum poate credem la un moment dat, ci sunt trimişi de Dumnezeu spre evoluţia noastră personală.
Întâlnim acei oameni de care avem nevoie spre realizarea visurilor şi spre împlinirea misiunii cu care am fost însărcinaţi. Şi noi, la rândul nostru, îi ajutăm pe cei pe care îi întâlnim, să-şi înţeleagă lecţiile şi misiunea de pe acest pământ. Prin experienţele noastre le transmitem un mesaj care le va descifra secretul existenţei lor. În urma întâlnirii noastre, şi noi şi ei, vom avea multe de învăţat, vom privi viaţa cu alţi ochi, lumea va avea un alt înţeles, mult mai vast şi profund… vom înţelege adevărurile existenţiale şi vom găsi adevărata bogăţie ce se găseşte în sufletele noastre. 
Este esenţial să-i privim pe ceilalţi fără prejudecăţi, ca pe ceva unic, fiindcă orice om este un univers la o scară mai mica, fiecare sine, ”eu” sau cum doriţi să-i spuneţi, este un tezaur nesecat din care alimentăm zi de zi  tot ceea ce e material, ţesând cu firele suferinţei, visuri, speranţe şi idealuri neasemuite. Dacă vom conştientiza că lumea nu este în afara noastră, ci în interiorul nostru, vom avea puterea de a ne înţelege şi concretiza dorinţele mult mai uşor. Vom putea sa creăm o realitate total diferită de cea de acum. 
Autor: Lavinia Elena Niculicea



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.