Treceți la conținutul principal

OAMENII DIN VIAŢA NOASTRĂ



O şcoală mult mai bună înseamnă cărţile şi oamenii întâlniţi
în afara şcolii.” Ilya Ehrenburg

În viaţă avem parte de întâlniri emoţionante care nu sunt întâmplătoare. Ele ne încarcă sufleteşte. Oamenii din viaţa noastră sunt ca o oglindă care ne arată cu acurateţe pe noi înşine. Am învăţat că orice om care apare în calea noastră are un rol bine determinat în misiunea şi viaţa noastră. Oamenii ce intră în vieţile noastre nu sunt deloc
acccidentali, aşa cum poate credem la un moment dat, ci sunt trimişi de Dumnezeu spre evoluţia noastră personală.
Întâlnim acei oameni de care avem nevoie spre realizarea visurilor şi spre împlinirea misiunii cu care am fost însărcinaţi. Şi noi, la rândul nostru, îi ajutăm pe cei pe care îi întâlnim, să-şi înţeleagă lecţiile şi misiunea de pe acest pământ. Prin experienţele noastre le transmitem un mesaj care le va descifra secretul existenţei lor. În urma întâlnirii noastre, şi noi şi ei, vom avea multe de învăţat, vom privi viaţa cu alţi ochi, lumea va avea un alt înţeles, mult mai vast şi profund… vom înţelege adevărurile existenţiale şi vom găsi adevărata bogăţie ce se găseşte în sufletele noastre. 
Este esenţial să-i privim pe ceilalţi fără prejudecăţi, ca pe ceva unic, fiindcă orice om este un univers la o scară mai mica, fiecare sine, ”eu” sau cum doriţi să-i spuneţi, este un tezaur nesecat din care alimentăm zi de zi  tot ceea ce e material, ţesând cu firele suferinţei, visuri, speranţe şi idealuri neasemuite. Dacă vom conştientiza că lumea nu este în afara noastră, ci în interiorul nostru, vom avea puterea de a ne înţelege şi concretiza dorinţele mult mai uşor. Vom putea sa creăm o realitate total diferită de cea de acum. 
Autor: Lavinia Elena Niculicea



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A mai trecut un an...

A mai trecut un an din viaţa mea… În linişte, mă privesc în oglinda sufletului şi încerc să observ tot ce a însemnat acest an… A fost un an bun sau rău? Cum sunt eu acum? Câte dintre visuri s-au împlinit? Cu fiecare clipă ce s-a scurs prin clepsidra timpului, am devenit mai matură, mai înţelegătoare, mai aproape de ceea ce sunt eu in realitate? Cum am trăit, ce şi cui am împărtăşit? Am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunile? Cine mi-a stat alături şi cine a ales un alt drum? Am dat totul să-i întorc din drum? Câte bucurii şi câte regrete le-am lăsat celorlalţi? Am lăsat mai multe lacrimi sau mai multe zâmbete în colţul inimii lor? Îmi fac un inventar al sentimentelor…  Printre sentimentele de bucurie, de recunoştinţă, de iubire s-au strecurat şi regrete, neîmpliniri, deziluzii, pentru că sunt om, pentru că atât cât trăiesc, învăţ… Niciodată nu e suficient tot ceea ce învăţăm, procesul pe drumul cunoaşterii e unul de durată, care nu se termină niciodată atât cât trăim. Privind

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe

Viata-i o lupta, ce se duce pe trei fronturi

Îmi place mult cum descrie viața George Coșbuc, în poezia ”Lupta vieții”. ”O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor.” Am conștientizat că viața-i o luptă, iar pentru a o câștiga e nevoie de dârzenie, de dragoste. Iubind viața, nu vei capitula niciodată în fața atacurilor exterioare. Trăiesc doar aceia ce luptă cu curaj și hotărâre, ce au în dotare arme puternice ca speranța, optimismul și credința. Este nevoie ca oamenii să treacă prin bătălia vieții pentru a ajunge la perfecțiune. Ea înseamnă o luptă continuă, una de dezamăgiri, împliniri, necazuri, bucurii. Lupta nu e unilaterală, ea se duce pe trei fronturi: lupta cu tine însuți, lupta cu ceilalți și lupta cu conjuncturile nefavorabile. Trebuie să existe un echilibru între cele trei laturi. Dacă învingi în lupta cu tine însuți, care e cea mai dificilă, vei ști cum să ai o abordare eficientă și în celelalte lupte. Momentele în care ne aflăm, fie că sunt bune sau rele ne determină să reacționăm într-un fel sau