Astăzi m-am trezit cu mult chef de viaţă.De cum am mijit ochii,m-au întâmpinat cu iubire un mănunchi de raze voioase,alintându-mă şi soptindu-mi"Bună dimineaţă,pământeano!".Eu le-am răspuns la salut,cu un căscat larg şi un zâmbet generos ce-mi lumina chipul adormit pe care se reflecta atingerea jucăuşă a razelor de soare.
În aerul camerei se simţea o mireasmă încântătoare ce venea din partea unui buchet de lăcrămioare gingaşe,vrând parcă să mă întâmpine şi ele în ceasul dimineţii în limbajul lor caracteristic.În acele clipe,m-am îndreptat spre ele,le-am atins suav şi mi-am ascuns faţa printre bobiţele albe,ca nişte lacrimi de cristal ce parcă scânteiau in lumina camerei.Parfumul lor ameţitor îmi răcorea pur şi simplu sufletul,umplându-mi fiinţa de beatitudinea şi tinereţea primăverii.
Mi se părea că soarele era mai strălucitor,trilul păsărelelor mai melodios,iarba mai verde şi pomii îmbrăcaţi mai fastuos în nuanţe pronunţate de alb şi roz,însenindu-mi privirea.Cerul era un lac albastru acoperit de nuferi albi.Totul era plin de culoare şi de viaţă,dorindu-mi să trăiesc intens fiecare clipă a zilei.Bucuria îmi era accentuată de faptul că aveam să-mi termin de scris cartea.Am luat pixul,am chemat muză să mă inspire şi am început să scriu ultimele paragrafele ale cărţii mele.Mărturisesc că atunci când scriu,simt mai pregnant bucuria de a trăi magia clipelor şi de a fi eu însămi,de a-mi scoate la suprafaţă potentialul creativ,de a împărtăşi cu lumea şi Universul ideile creatoare ce relevă scânteia de divinitate ascunsă în fiecare dintre noi.Atunci când creez e ca şi cum eu devin colaboratoare cu Dumnezeu...spun asta pentru că El mă inspiră,îmi canalizează trăirile şi mă stimulează pentru a realiza frumosul concretizat prin artă.Astăzi,în societatea în care trăim e imperios necesar să fim creativi.Prin creativitate înţeleg faptul de a te duce dincolo de banal,de superficial pentru a întâlni divinul.Prin scris,las ca adultul din mine să ia o pauză şi copilul din mine să-şi intre în rol şi să se exprime liber,fără inhibiţii,cu ingeniozitate,spontaneitate şi inocenţă aşa cum un copil o face.
Gândul îmi zboară departe pe aripa timpului călător şi visez că ţin în mână cartea pe care mi-am dorit să o scriu.Ating coperţile lucioase,răsfoiesc încet paginile cărţii ce conţin gânduri,trăiri rupte din sufletul meu şi simt mirosul cernelii imprimat pe filele fine,abia tiparite,miros ce-mi invadează nările-mi delicate.
Atingându-mi cartea e ca şi cum mi-aş atinge visul ce-mi răspândeşte în suflet bucuria de a fi atins Cerul.Cineva spunea:”Tocmai posibilitatea de a-ţi împlini un vis face ca viaţa să fie interesantă.Pentru a reuşi este nevoie de o credinţă puternică,încredere în forţele proprii,determinare şi faptul de a-ţi păstra visurile vii.
În aerul camerei se simţea o mireasmă încântătoare ce venea din partea unui buchet de lăcrămioare gingaşe,vrând parcă să mă întâmpine şi ele în ceasul dimineţii în limbajul lor caracteristic.În acele clipe,m-am îndreptat spre ele,le-am atins suav şi mi-am ascuns faţa printre bobiţele albe,ca nişte lacrimi de cristal ce parcă scânteiau in lumina camerei.Parfumul lor ameţitor îmi răcorea pur şi simplu sufletul,umplându-mi fiinţa de beatitudinea şi tinereţea primăverii.
Mi se părea că soarele era mai strălucitor,trilul păsărelelor mai melodios,iarba mai verde şi pomii îmbrăcaţi mai fastuos în nuanţe pronunţate de alb şi roz,însenindu-mi privirea.Cerul era un lac albastru acoperit de nuferi albi.Totul era plin de culoare şi de viaţă,dorindu-mi să trăiesc intens fiecare clipă a zilei.Bucuria îmi era accentuată de faptul că aveam să-mi termin de scris cartea.Am luat pixul,am chemat muză să mă inspire şi am început să scriu ultimele paragrafele ale cărţii mele.Mărturisesc că atunci când scriu,simt mai pregnant bucuria de a trăi magia clipelor şi de a fi eu însămi,de a-mi scoate la suprafaţă potentialul creativ,de a împărtăşi cu lumea şi Universul ideile creatoare ce relevă scânteia de divinitate ascunsă în fiecare dintre noi.Atunci când creez e ca şi cum eu devin colaboratoare cu Dumnezeu...spun asta pentru că El mă inspiră,îmi canalizează trăirile şi mă stimulează pentru a realiza frumosul concretizat prin artă.Astăzi,în societatea în care trăim e imperios necesar să fim creativi.Prin creativitate înţeleg faptul de a te duce dincolo de banal,de superficial pentru a întâlni divinul.Prin scris,las ca adultul din mine să ia o pauză şi copilul din mine să-şi intre în rol şi să se exprime liber,fără inhibiţii,cu ingeniozitate,spontaneitate şi inocenţă aşa cum un copil o face.
Gândul îmi zboară departe pe aripa timpului călător şi visez că ţin în mână cartea pe care mi-am dorit să o scriu.Ating coperţile lucioase,răsfoiesc încet paginile cărţii ce conţin gânduri,trăiri rupte din sufletul meu şi simt mirosul cernelii imprimat pe filele fine,abia tiparite,miros ce-mi invadează nările-mi delicate.
Atingându-mi cartea e ca şi cum mi-aş atinge visul ce-mi răspândeşte în suflet bucuria de a fi atins Cerul.Cineva spunea:”Tocmai posibilitatea de a-ţi împlini un vis face ca viaţa să fie interesantă.Pentru a reuşi este nevoie de o credinţă puternică,încredere în forţele proprii,determinare şi faptul de a-ţi păstra visurile vii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu