Când te-am întâlnit pe tine,am simţit că păşesc în anotimpul dragostei.Am perceput o subtilă şi stranie energie ce mi-a dat fiori în tot trupul.Deodată,inima,pasăre frântă a prins aripi.Ne-au crescut aripi de dragoste să ajungem până la cer...tărâm de beatitudine şi libere trăiri.Vom prinde aripile dragostei doar dacă dorul şi visul se întâlnesc în noi.Dorul de pământ,de cer,de viaţă şi visul scăldat de roua gândurilor pure din zorii dimineţilor liniştite.
În tine e parfumul unic al florilor de mai ce mi-a îmbătat inima pe vecie.Eşti vântul invizibil ce străbaţi neobosit universul fiinţei mele.Îmi atingi ploapele uşor,în fiecare seară,cu atingerea discretă şi blândă a dragostei.Eşti ciripitul vesel al păsărelelor pe care inima mea îl aude în fiecare dimineaţă.Eşti amurgul visurilor dureroase care s-au hrănit cu amintiri cenuşii şi răsăritul aurolat de speranţă din dimineţile calde de vară.
Eşti cea mai de preţ clipă ce Dumnezeu mi-o îngăduie s-o trăiesc.Eşti oda iubirii pe care inima mea o cântă în fiecare anotimp,în dansul clipelor efemere ce se învălmăşesc în clepsidra vieţii.Timpul,zeu tainic şi nemilos dă drumul nestăpânitelor clipe care curg şuvoaie prin fiinţa-mi de lut.Din trecerea vijelioasă a clipelor,imi iau ca veşmânt iubirea să-mi acopere vidul interior.Iubirea transformă fiecare clipă de venin în una de dulceaţă.
Fiecare secundă de dragoste ce bate în noi ne face să simţim infinitul.Să o trăim intens,să o cântăm cu patos şi să ne lăsăm purtaţi de vibraţia-i nemuritoare.Timpul nu poate ucide dragostea.De fapt,timpul este aliatul dragostei.El ajută dragostea să se desăvârşească.Doar cu timpul înţelegem dragostea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu