Primăvara ţese vise din fuioare de cer
îmbracă Natura în straie de bal
se nasc poeme încercănate de ger,
clipele ce m-au durut aleargă în aval.
Pe ghioceii cu priviri înlăcrimate
mi-am gravat iubirea de cuvânt,
durerea mi-a devenit soră, frate,
Inimă, învaţă-mă din nou să cânt.
Azi, surâsurile mi se destramă-n vânt
ca florile iubirii într-un anotimp târziu.
Te chem să plantezi pe al meu pământ
liniştii de Rai… Fluturi de suspine îţi scriu.
Prin catrene îi fac ochi dulci unei primăveri
să înmugurim ca visele-n lumină…
Cocori să poarte departe ale noaste poveri
în zbor de iluzii ne prindem, iubire fără vină.
Versurile: Lavinia Elena Niculicea
O zi liniştită!
Comentarii
Trimiteți un comentariu