Fericirea...

Ce este fericirea? Cu toţii ne întrebăm. Se zice că astăzi este Ziua Mondială a Fericirii. Eu nu sunt adepta încadrării unui concept atât de complex într-o singură zi. Fericirea este în accepţiunea mea construită din momente, din stări, din respiraţii de iubire. Ar fi un non sens şi o utopie să fim fericiţi o zi întreagă, mereu, iar viaţa aşa cum este ea în prezent nu ne dă acest drept de fericire perpetuă. Pentru fiecare om există o reţetă proprie, chiar dacă ingredientele sunt cam aceleaşi. Cam aşa arată reteţa mea inclusă în acest poem în proză:

Fericirea este pentru mine, bucuria răsăritului, 

când simt că respir viaţa în fiecare dimineaţă,

plimbarea norilor jucăuşi pe aleile cerului,

care-mi aduc în suflet o bucată de speranţă

trilul triumfător al rândunelelor ce mă trezesc

cu cântecul primăverii.

Fericirea este pentru mine evadare în braţele Naturii

când simt mângâierea frumuseţii divine prin miresme şi culori

când îmi vorbeşte o floare prin poeme tăcute,

când mugurii iubirii îmi vestesc că sunt iubită

şi aripile cuvintelor mă duc spre 

înălţimile şi adâncimile altui om.

Fericirea este pentru mine respiraţia unui alt suflet

când pot să iubesc fără să ştiu de ce şi cât,

când ascult ploaia emoţiilor şi-i înţeleg versul

când marea mă străbate c-un vis albastru

ce mă dansează până la capătul inimii tale

şi-mi zâmbeşte lumina.

(Fericirea, Lavinia Elena Niculicea, 20 martie 2016)