Plouă…

Cerul şi-a trimis îngerii

să îmi spele sufletul,

vocea lor m-a trezit la viaţă.

Liniştea m-a străfulgerat

şi te-am zărit.

Îţi făceai loc printre amintiri.

Încerc să-ţi recompun chipul

cu lacrima din vise…

Înţeleg că amintirilor

le e sete de prezent…

Plouă…

cu speranţa cerului

de a visa fericirea.

cu vina pământului

de a-şi ascunde

printre brazde, iubirea.

Sufletului îi e sete de tine

şi a inventat ploaia.

Lavi en rose