Treceți la conținutul principal

Pacea sufletului şi rugăciunea inimii...


Astăzi, 21 iunie, este Ziua mondială pentru pace şi rugăciune... Avem nevoie din ce in ce mai mult de aceste 2 componente creştine... Vreau să vă expun viziunea mea asupra rugăciunii în rândurile de mai jos:
Încă din copilărie am avut o comunicare mai specială – cu oamenii, cu florile, cu Dumnezeu. Sunt o fire comunicativă, având o dorinţă puternică de a avea relaţii de comunicare pline de viaţă şi armonioase. Îmi place schimbul de idei care să mă stimuleze spre progres, de a împărtăşi cu ceilalţi ce este mai bun în mine.
De mic copil, am fost atrasă de lucrurile profunde, întotdeauna dorind să le descopăr, să le înţeleg. Pentru mine lucrurile mai grele, inextricabile reprezintă reale provocări.
Epoca în care trăim este dominată de confuzie, de criză morală şi spirituală, de dezechilibru în multe aspecte ale vieţii. Ne dorim „acel ceva” care să ne dea senzaţia de împlinire, de plenitudine a existenţei. Am înţeles că spiritualitatea este răspunsul potrivit la căutările noastre. Ea înseamnă să găseşti mulţumire sufletească, credinţă şi iubire într-o lume plină de ipocrizie şi imperfecţiune.
Cei mai frumoşi oameni pentru mine sunt cei bogaţi în spirit. Ei sunt cei care au o strălucire aparte în privire şi se raportează la nişte valori înalte.
Am învăţat că nimeni nu poate fi fericit doar trăind prin prisma lucrurilor materiale. Avem nevoie să ne îmbrăcăm sufletul cu coroana spiritualităţii, cu gândurile frumoase ce vin din Înalt şi care ne creează o stare de confort mental, împlinire sufletească şi echilibru al fiinţei. Astfel, suntem în echilibru cu noi, cu cei din jurul nostru, cu Universul și cu Dumnezeu.
Atunci când comunic cu Tatăl Ceresc mă aflu pe un plan elevat al simţirii care îmi potopeşte fiinţa. Doar Domnul îmi înţelege cel mai uşor freamăt al sufletului, cea mai infimă zvâcnire a inimii şi cel mai tainic gând ce sălăşluieşte în mintea mea.
Rugăciunea ne dă un sentiment de pace, de calm interior şi ne alchimizează fiinţa. Razele iubirii sfinte ne dau tăria de continua pe drumul vieţii. Împreună cu Dumnezeu pe acest drum, orice luptă poate fi câştigată.
Vă doresc o zi cu pace-n suflet şi cu lumina sfântă a iubirii!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Puterea gesturilor care luminează

  Eu cred că nu trebuie să aşteptăm un moment special pentru a dărui sau pentru a ne arăta iubirea faţă de cei din jur. Fiecare clipă este preţioasă și poate deveni prilejul perfect pentru un gest care aduce lumină. În fiecare zi ar fi bine să ne raportăm la verbul „a dărui”. Este cel mai frumos cuvânt, ce ne învaţă semnificaţia cuvântului „OM” „A dărui” şi „a primi” sunt două acțiuni care nu pot fi separate pe deplin. Atunci când oferim din toată inima, primim în schimb o bucurie care ne luminează chipul. Îmi dau seama că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu, iar ca dăruirea să fie autentică trebuie să fie necondiţionată, fără a aştepta să ni se ofere ceva în schimb. Valoarea unui dar nu stă în bani, ci în încărcătura sufletească pe care o punem în el. Putem dărui un zâmbet, o rază de soare celor apăsați de tristeţe, un gând de lumină celor cuprinși de întuneric. Putem oferi iubire, bunătate, bucurie, speranță și sprijin celor care au mai puţin decât noi. Să fim asemenea arboril...

Miroase a liniște

În clipa asta ești în al nouălea cer, în clipa următoare, în cădere liberă. Și totuși, de jos se vede cerul cel mai bine, iar dacă-ți îndeși tălpile în pământul reavăn, poți înflori ca o magnolie cu vârfurile în infinit. Nicio cădere nu-i întâmplătoare, iar plutirea se învață privind la păsări, exersând în sinele tău zborul. Miroase a liniște. Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 17.03.2024

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...