Treceți la conținutul principal

2014 a ajuns la final...


Şi în acest an, mi-am deschis larg sufletul faţă de cei din jur. Asemenea unei cărţi deschise pe care o pot citi toţi. Nu e uşor să faci asta, pentru că inevitabil te expui părerilor şi judecăţilor oamenilor. Iar unii pot citi doar ceea ce vor, ce le convine. Însă e satisfăcător când primeşti din partea cititorilor un feedback pozitiv. În cartea mea există tot felul de poveşti: de durere, de dor, de bucurie, de iubire… Printre cuvinte, mulţi aţi găsit mângâiere, lumină, vindecare, visuri dragi care s-au sfărâmat şi pe care le-am construit împreună. Dar cartea lui 2014 se cere citită până la ultima filă. Am scris-o cu lacrimi fierbinţi, înmuindu-mi inima în cerneala visurilor şi am încercat să înţeleg fiecare cuvânt adus pe aripile vieţii. Am avut multe întrebări şi am primit puţine răspunsuri. Am dorit să înţeleg de ce unii oamenii s-au comportat într-un anumit fel, de ce nu au mai dorit să-mi împărtăşească din bucuriile şi tristeţile lor. Şi am înţeles într-un final că unii oamenii nu ştiu sau nu sunt pregătiţi să ofere, să facă parte din "filmul tău". Răspunsurile vin atunci când eşti sincer cu tine şi pregătit să le afli.
În acest an, am primit câteva lecţii de viaţă. Am învăţat că merită să lupţi atunci când ceea ce te leagă de un om e mai puternic decât ceea ce te separă. Şi că cineva căruia îi lipseşti, nu va găsi scuze, ci îţi va arăta că eşti importantă pentru el.
Am învăţat că omul drag nu se va "ascunde" de tine, ci se va "ascunde" în tine.
Am învăţat că sănătate este bunul cel mai de preţ şi merită să lupţi pentru ea.
Am învăţat că sunt oameni pe care nu-i cunoşti personal, dar vor dori să-ţi atingă sufletul.
Am învăţat că există oameni de care te simţi legată sufleteşte şi poţi comunica cu ei şi fără cuvinte.
Am învăţat că familia e cel mai sigur refugiu unde primeşti în mod necondiţionat iubirea.
Am învăţat că scrisul linişteşte orice durere. Că este cea mai bună terapie pentru mine şi pentru cei care o primesc.
Am învăţat că cea mai mare bucurie pentru mine este atunci când dăruiesc ceva ce rezonează cu ceilalţi, când fac din cuvinte, balsam pentru rănile lor.
Doamne, câte nu înveţi într-un singur an!
2014 a fost un an greu din mai multe puncte de vedere, dar mi-a adus şi bucuria de a-mi vedea unele visuri împlinite. Cum ar fi de exemplu: publicarea volumului de poezie, "Florile cerului" (februarie). A fost un an plin cu de toate: cu învăţăminte valoroase, cu amintiri dulci şi amare, aşteptări înşelate, cu visuri devenite realitate, cu întâlniri frumoase, cu clipe care m-au dus până la cer, iar altele m-au scăpat din braţe. Uneori, m-am lăsat doborâtă de pietre, alteori am stat în picioare, chiar dacă m-am lovit de stânci. Uneori e prea târziu să mai repari sau să schimbi ceva, iar alteori e prea devreme să spui: Nu mai pot!Dar întotdeauna e bine să spui: Îmi pare rău! Te iubesc! Mulţumesc!
Acum, primesc o carte nouă cu 365 de file albe, pe care vreau să o scriu mai bine, să pun în ea mai multe cuvinte de dragoste, de linişte, de prietenie, de bunătate, de înţelepciune. Să o umplu cu mai mult dor de… fericire, de viaţă!
2014, râmâi cu bine! 2015, sunt pregătită să te intâmpin!

 Lavinia Niculicea
Another Year Has Gone By


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe