Sunt cea care culege trandafiri, rănindu-se de spini, care ştie că pe aceeaşi creangă a vieţii stă şi dulceaţa şi amarul.
Sunt cea care caută motivul bun ascuns din fiecare situaţie, sâmburele de adevăr şi frumos din fiecare om…
Sunt cea care găseşte în fiecare clipă, oportunitatea de a o preţui şi a o trăi cu demnitate şi iubire.
Sunt cea care simte că viaţa nu e tocmai roz, nici un basm din copilărie, dar care nu renunţă să fie copil uneori, să o îmbrace în culorile calde ale speranţei, ale visării, ale iubirii de oameni şi de poezie.
E greu să fii optimist, profund, demn mai ales astăzi, când lumea e atinsă de epidemia pesimismului şi superficialităţii. Nu poţi fi tot timpul cu zâmbetul pe buze, dar poţi fi un om puternic care nu renunţă la visuri, la luptă, la chemarea dragostei, la a fi tu dincolo de orice mască a durerii.
Lavinia Elena Niculicea
2.09.2014
Comentarii
Trimiteți un comentariu