Treceți la conținutul principal

Oameni speciali...




De-a lungul vieţii, întâlnim o categorie de oameni care ne face să ne simţim privilegiaţi. Sunt oameni, rari, discreţi, cu un fel de sclipire în ochi, cu acel ceva ce ne atrage spre ei. Sunt oameni care ne induc o stare aparte, de linişte şi bucurie, dar aprind şi un foc în sufletul nostru, care ne fac să fim vii, pasionali, sa fim captivaţi de privirea şi gesturile lor. Sunt oameni care ne rămân în suflet oricât am căuta să-i uităm, care şi-au lăsat o amprentă de neşters în viaţa noastră, care ne ajută să regăsim drumul către noi înşine, care ne inspiră prin forţa şi curajul lor, ne motivează prin povestea lor, ne transformă şi ne fac fericiţi prin simpla lor prezenţă. Eu îi numesc pur şi simplu: oameni speciali. 
V-aţi întâlnit măcar o dată cu astfel de oameni? Eu da. De aceea mă pot numi o norocoasă. Astfel de oameni sunt puţini, dar există. Îi simţi, îi recunoşti, îi iubeşti fără nici un efort. Pur şi simplu te cuceresc cu zâmbetul din privire, cu lumina pe care o împrăştie peste tot… 
Oamenii speciali se înţeleg fără cuvinte şi se simt de la distanţă. Ei scot la suprafaţă ceea ce ai tu mai bun în tine: compasiune, generozitate, bucurie, dragoste. Te ajută să fii mai bun, mai puternic, mai încrezător, mai iubit… sa fii cea mai bună versiune a ta. Ei apar în viaţa noastră pentru a ne face conştienţi de darul de a iubi şi fi iubiţi.Vi s-a întâmplat ca o persoană să rămână specială inimii voastre pentru totdeauna, indiferent de timp, de distanţă şi obstacole? Mie da… E un sentiment unic să ştii că eşti special pentru cineva sau ca acel cineva este special pentru tine. Nu fii un om obişnuit, fii un om special!
Întâlnirea cu un om special ne schimbă fundamental… Aşa, că azi ştiu să fiu recunoscătoare şi fericită pentru ca am întâlnit un astfel de om… 
29.11.2013

Comentarii

  1. Da!
    Acești oameni EXISTA !
    Si sunt pentru ca voi i-ați cerut, dorit si căutat.
    EXISTA PENTRU VOI, pentru ei, si pentru ca AȘA TREBUIE IN LUMEA ASTA PLINĂ DE ILUZII.
    Ii aveți, ii întâlniți, dar nu știți sa ii APRECIAȚI.
    Ei nu au nevoie de APRECIERILE VOASTRE, nici măcar de mulțumiri.
    Sunt PENTRU CA VA IUBESC !
    Dar voi de ce i-ați CĂUTAT, de ce i-ați cerut?
    Ca săi băgați intr-o vitrina ?
    Săi vedeți doar când aveți nevoie de ei ?!
    Ei nu au nevoie de VORBE FRUMOASE, nu vor nimic de la voi.
    Poate doar sa va vadă FERICITI, ......
    Siguranța asta o vor !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat!! Exista acei oameni speciali!! Si eu am intalnit pe cineva special acum un an . Exact ca in descrierea folosită de tine !! Si ma schimbat in bine . Sunt foarte recunoscătoare!! Înainte să se întâmple schimbarea mea am simtit si i-am și spus că este un om special si asa va ramane mereu indiferent ce va fi si daca ne vom mai vedea vreodată sau nu . 🤗
    Adevarat , ne-am mai vazut foarte rar pt momente speciale cum ar fi o apa si un gând si zâmbet hranitor. Si da Adevarat ! Exista oameni special care re schimba in cea mai bună variantă a ta prin simpla lor prezenta in viata ta. 🤗🤗

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...