Născută să iubesc...

Dacă iubind, vei schimba viaţa cuiva, atunci merită tot ce ai trăit. Rugăciunea inimii mele a fost să iubesc... Iar Dumnezeu mi-a răspuns. Am cunoscut iubirea prin experienţe incredibile, prin întâlnirea cu oameni speciali, prin crearea cuvintelor profunde, prin emoţia de a fi autentica, prin trăirea unică a vieţii.
Am învăţat că nu e important să te întrebi cât trăieşti, ci mai degrabă să te întrebi cât iubeşti. Viaţa e scurtă şi limitată, iubirea nu e... Iubirea nu se sfârşeşte niciodată, ci are capacitate de a se multiplica. Atunci când e dăruită, ea creşte tot mai mult.
Pentru mine e important să ştiu că am iubit, că am putut să mângâi, să dăruiesc, să inspir, să vindec şi să trăiesc în intensitate clipa.
Am învăţat că oricât de mult ai iubi, oamenii te pot răni, te pot părăsi, însă în cele din urmă, inima ta e împăcată pentru că a cunoscut forţa iubirii. Si asta te face special. Iubirea întotdeauna transformă, o bucăţică din tine îmbrăţişează o altă bucăţică. Şi nici tu şi nici acea persoană nu mai puteţi fi ca înainte... Sufletele se recunosc atunci când iubesc.
Iubirea întotdeauna cunoaşte drumul către casă, către Dumnezeu, aşa că iubind nu vei fi singur.
La final, rămâne întrebarea: Tu cât ai iubit?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

„Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Citiți mai multe

Lavi en rose

Faceți căutări pe acest blog