Treceți la conținutul principal

Vis de toamnă

Un soare cald muiat în dragoste îmi ţine în braţe sufletul... Azi imi miroase a linişte, a vis, a toamnă... simt bucuria de a mă regăsi pe mine, de a te simţi pe tine, mai profund, mai aproape. Iubirea nu se măsoară în ore, în kilometri, ci în sentimente, zâmbete, atingeri, regăsiri...  Eu cred ca orice om exista prin ceea ce trăieşte şi rămâne în sufletul celorlalţi prin ceea ce transmite. O viaţa pe care o trăieşti doar pentru tine nu are valoare. Atunci când sufletul ţi-l dăruieşti pentru bucuria celuilalt , te simţi cu adevărat împlinit! Am primit de Sus, un talent... viaţa m-a învăţat să nu-l irosesc, ci trebuie să-l folosesc cât mai bine, pentru a mă împlini ca om aici pe pământ. De multe ori am fost la pământ, însă de fiecare dată m-am ridicat mai puternică, ştiind ca nu sunt singură în lupta dură a vieţii. Cineva Acolo Sus îmi numără lacrimile, paşii, îmi cunoaşte fiecare efort, renunţare, sacrificiu. Asta îmi da putere de a merge mai departe... Inima nu a dorit niciodată să ingenuncheze în faţa durerii. E nevoie să crezi în tine şi în Dumnezeu. Viaţa, de multe ori doreşte să te picteze în culorile închise ale deznădejdii, frustrării, apatiei, îndoielilor, culpabilizării şi renunţării. Important e să-ţi aduci în suflet culorile frumoase ale dragostei, speranţei, credinţei, găsind motivaţie şi frumuseţe în lucrurile mărunte, simple ale vieţii. Să ştii să iubeşti fără motiv şi fără bariere este arta vieţii, pe care am descoperit-o de curând. Fericirea celuilalt sa fie fericirea ta. Lacrimile celuilalt sa le porţi în suflet, iar zâmbetele lui să le împrumuţi pe chip. Atunci când porţi durerea altcuiva în inimă, te poţi numi Om, chipul lui Dumnezeu.  Sufletul meu are amprenta unei vieţii trăită în dragoste. E unic prin fiecare lacrimă, zâmbet, vis... Ce pot să mai spun? Doar atât:  - Ce bine că sunt! Doamne, mulţumesc pentru miracolul de "a simţi"!  Vă dăruiesc cel mai recent videoclip "Vis de toamnă" Toamna să vă fie vis cu parfum de iubire!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.