Treceți la conținutul principal

Un octombrie ce miroase a visuri coapte

Vineri, 12 octombrie, o zi de toamnă cu raze cuminţi, cu un cer înseninat de gândurile mele, cu nori pictaţi în nuanţele melancoliei, cu frunze ruginite şi hoinare ce zboară cu vântul, ca într-un vals de Chopin. Pentru mulţi e un octombrie normal, pentru mine e unul mai special... nu vremea îl face aşa, ci inima mea care zburdă de nerăbdare... Un octombrie mai luminos şi plin de culoare ce miroase a linişte, a fericire, a aşteptare, a visuri coapte în lumina primăverii. Copilul bond cu ochii de lumină, căruia i se spunea Nichita Stănescu sau Ana Blandiana, acum trăieşte momentul confirmării în poezie... Sunt o poetă, o persoană îndrăgostită de cuvânt, de primăvară, de trandafiri, de stele, de liliac, de cer, de păsări, de fluturi,de suflet, de toamnă, de... Viaţă! După lansarea cărţii "Ploaie de gânduri", a venit momentul prezentării ei. A fost chiar o ploaie de gânduri ce mi-a picurat în suflet bucuria de "a fi". Prezentarea a ieşit aşa cum mi-am dorit. Speech-ul a iesit impecabil, am lăsat câte o lacrimă şi un zâmbet în ochii fiecăruia.:) Flori, îmbrăţişări, dar ceea ce e mai important e faptul că laşi ceva în sufletul oamenilor... bucuria de a fi apreciat nu se compara şi nu se poate explica în cuvinte... Am vrut în paginile cărţii să-mi exprim dragostea pentru lucrurile simple, pe care mulţi oameni au uitat să le aprecieze şi să se bucure de ele, cum ar fi: mirosul proaspăt al ploii, firele de iarbă care se înclină bucuroase în faţa vântului, ce le alintă cu şoapte dulci, un apus muiat în aur, păsări care se avântă cu cerul în dansul bucuriei, parfumul îmbătător al florilor - nestemate ale gingăşiei-, roua din zori, cerul încărcat de stele, frunzele arămii care valsează toamna etc. Toate aceste lucruri fireşti le traduc prin fericire... Am vrut să învăţ oamenii să le fie "sete de alb", să simtă în alb aşa cum eu o fac, ca ei să ştie să ofere un "trandafir înroşit în iubire" celor dragi. Ca ei să caute "pe scări de vise", "taina iubirii", furând stele. Să simtă cum le "ninge la fereastra" sufletului cu "flori de cer", să le fie "dor de primăvară", să simtă "dulcea nostalgie" şi "mugurii copilăriei"... "Să găsească fericirea în efemeritatea clipelor", alegând iubirea. In ziua prezentarii, am cunoscut oameni frumosi, calzi, modeşti şi buni care m-au învăţat valoare sufletului... am experimentat emoţia de a fi Om. Asta mă stimulează să continui să creez, din dragoste de oameni şi de frumos.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Puterea gesturilor care luminează

  Eu cred că nu trebuie să aşteptăm un moment special pentru a dărui sau pentru a ne arăta iubirea faţă de cei din jur. Fiecare clipă este preţioasă și poate deveni prilejul perfect pentru un gest care aduce lumină. În fiecare zi ar fi bine să ne raportăm la verbul „a dărui”. Este cel mai frumos cuvânt, ce ne învaţă semnificaţia cuvântului „OM” „A dărui” şi „a primi” sunt două acțiuni care nu pot fi separate pe deplin. Atunci când oferim din toată inima, primim în schimb o bucurie care ne luminează chipul. Îmi dau seama că puterea de a dărui vine de la Dumnezeu, iar ca dăruirea să fie autentică trebuie să fie necondiţionată, fără a aştepta să ni se ofere ceva în schimb. Valoarea unui dar nu stă în bani, ci în încărcătura sufletească pe care o punem în el. Putem dărui un zâmbet, o rază de soare celor apăsați de tristeţe, un gând de lumină celor cuprinși de întuneric. Putem oferi iubire, bunătate, bucurie, speranță și sprijin celor care au mai puţin decât noi. Să fim asemenea arboril...

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...