Treceți la conținutul principal

Dincolo de tacere... e iubirea.


Uneori, e nevoie de acea tăcere plină de înţelesuri. Consider că cele mai importante lucruri din viaţă nu pot fi transpuse in cuvinte şi nici nu este nevoie, pentru a nu le altera acea aură de mister. Dincolo de tăcere, există un suflet încărcat de mii de taine, care aşteaptă să fie descoperit, înţeles şi iubit. 
Se spune ca: tăcerea este de aur. În unele situaţii, e de preferat să taci când constaţi că cuvintele nu pot îmbrăca toate simţămintele interioare. Tăcerea profundă este arma cu care luptă sufletele evoluate. Atunci când suferi, tăcerea te poate atinge, dar sufletul nu încetează să-şi rostească marile adevăruri.
Am observat că iubirea are o calitate minunata, printre altele: îţi dă acea stare de a fi special. Iubirea pe care am primit-o din partea familiei, din partea prietenilor, a necunoscuţilor mă face să mă simt o persoană specială în viaţa lor. Şi cine nu-şi doreşte să fie special, unic pentru cineva anume. Asta face dragostea. De multe, ori nu ne dăm seama de asta, considerăm că e ceva firesc, banal, ca cineva să ţină la tine. Însă în momentele mai grele, conştientizăm fiecare gând, cuvânt, gest care vine din partea cuiva drag şi îi atribuim sensuri adânci. Iubirea îmbracă mai multe forme, dar are aceeaşi sursă: Dumnezeu. Iubind simţi că urci spre cea mai înaltă treaptă a conştiinţei. 
Am înţeles că e minunat să fii iubit, dar mai mult înseamnă să poţi iubi.Când iubeşti, iei contact cu o lume care te înnobilează, renunţi să mai lupţi pentru ceva ce nu are sens, ci ajungi să crezi că singura modalitate de a te simţi împlinit este să dăruieşti. Când iubeşti, descoperi un miracol în orice lucru.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe