Pe paginile sufletului meu, împletesc o cunună de gânduri, ce au aroma dulce a crinilor în nopţile de vară. Cuvinte scrise cu cerneala dorului de tine, le aştern pe foi de clipe.
Mă gândesc la cum e viaţa… îşi schimbă mult prea des înfăţişarea şi veşmintele. Poate că azi, ea are chef, să se îmbrace cu o rochie de vise în culori vii, mâine va purta haine cenuşii, poimâine cine ştie… iar, noi oamenii suntem nevoiţi să ţinem pasul cu viaţa, să o înţelegem, să îi zâmbim, să o tragem la răspundere pentru eşecurile şi visurile frânte de atâta zbor deşart, să o alintăm… un lucru este cert, nu o putem evita, ci trebuie să o acceptăm aşa cum e ea: capricioasă, frumoasă, rebelă, copilăroasă, şi neînţeleasă.
Îmi place să urmăresc cu privirea, zborul păsărilor ce îmi pare lin şi neobosit. În acea clipă, mă gândesc la cum e zborul oamenilor, la călătoria de multe ori extenuantă care se numeşte viaţă. Las, ca gândurile să zboare asemenea păsărilor, în galaxia unor visuri ce nu cunosc povara timpului. Aici, lacrimile au culoarea albastră şi parfum de stele ce mă fac să gust dragostea. Nu există o forţă mai puternică, decât dragostea. O caut pe tărâmul visului.
Aici viaţa e înveşmântată cu speranţă, ţesută de îngerii din ceruri, în culorile curcubeului.Vântul uscat din deşertul ignoranţei şi firele de praf tăioase ale urii sunt transformate în pământul unei lumi noi,în care rodeşte cea mai frumoasă floare, cu tulpini de lumină şi miros de ploaie a fericirii...această floare cu petale spălate, în râuri de cer este dragostea. Simt că încep sa învăţ "a trăi" clipa, animată de spiritul invincibil al dragostei.
Aşa cum spune şi melodia de mai jos..."dragostea ne va ţine în viaţă"
Mă gândesc la cum e viaţa… îşi schimbă mult prea des înfăţişarea şi veşmintele. Poate că azi, ea are chef, să se îmbrace cu o rochie de vise în culori vii, mâine va purta haine cenuşii, poimâine cine ştie… iar, noi oamenii suntem nevoiţi să ţinem pasul cu viaţa, să o înţelegem, să îi zâmbim, să o tragem la răspundere pentru eşecurile şi visurile frânte de atâta zbor deşart, să o alintăm… un lucru este cert, nu o putem evita, ci trebuie să o acceptăm aşa cum e ea: capricioasă, frumoasă, rebelă, copilăroasă, şi neînţeleasă.
Îmi place să urmăresc cu privirea, zborul păsărilor ce îmi pare lin şi neobosit. În acea clipă, mă gândesc la cum e zborul oamenilor, la călătoria de multe ori extenuantă care se numeşte viaţă. Las, ca gândurile să zboare asemenea păsărilor, în galaxia unor visuri ce nu cunosc povara timpului. Aici, lacrimile au culoarea albastră şi parfum de stele ce mă fac să gust dragostea. Nu există o forţă mai puternică, decât dragostea. O caut pe tărâmul visului.
Aici viaţa e înveşmântată cu speranţă, ţesută de îngerii din ceruri, în culorile curcubeului.Vântul uscat din deşertul ignoranţei şi firele de praf tăioase ale urii sunt transformate în pământul unei lumi noi,în care rodeşte cea mai frumoasă floare, cu tulpini de lumină şi miros de ploaie a fericirii...această floare cu petale spălate, în râuri de cer este dragostea. Simt că încep sa învăţ "a trăi" clipa, animată de spiritul invincibil al dragostei.
Aşa cum spune şi melodia de mai jos..."dragostea ne va ţine în viaţă"
Comentarii
Trimiteți un comentariu