Ce este un zâmbet? Tu cum l-ai defini? m-a întrebat el curios.
-Este un bulgăraş de soare rătăcit pe chipul nostru ce luminează atât sufletul nostru cât şi pe al celor ce ne privesc. Un zâmbet este dovada faptului că am învăţat să trăim simplu şi autentic, că ştim să dăruim din inimă şi să iubim necondiţionat. Când zâmbim, le dăruim celorlalţi o fărâmă din fiinţa noastră, arătăm că ştim cine suntem şi ce posedăm în interior, că avem încredere în noi şi in ceilalţi, considerându-i demni de a primi ceva din sufletul nostru. Îmi place să zâmbesc pentru că ştiu că pot astfel dărui, împlinind legea iubirii. Când zâmbesc mă simt vie, mă simt eu, cea naturală şi dezinvoltă.
-Când tu îmi zâmbeşti, viaţa mi se pare un vis de dragoste din care nu mi-aş mai dori să mă trezesc niciodată, replică el cu emoţie în glas.
-Cred că zâmbetul este imortalizarea pe chip a clipei de fericire, care zace în străfundurile fiinţei noastre,este radiografia frumuseţii interioare, am spus eu fericită.
-Oare de ce zâmbim? m-a întrebat el gânditor.
Poate pentru că zâmbetul nu costă, nu are preţ, el este gratis. El este o unealtă eficientă ce ne face mai frumoşi, mai buni şi mai atrăgători în ochii celorlalţi... ne apropie de ei, ne ajută să ne comunicăm sentimentele mult mai facil decât cuvintele, să creăm relaţii interumane durabile. Când zâmbim ne simţim bine şi ceilalţi se simt învioraţi, surâsul fiind ca o ploaie răcoroasă, după un timp de secetă şi pustiu interior.
-De fiecare dată când îmi zâmbeşti, draga mea, mă simt de parcă aş păşi seara pe răcoare în grădina de flori, iar trandafirii mă îmbată cu parfumul lor unic. Zâmbetele sunt petale de trandafiri pe care vânturi divine le-au presărat în inima noastră şi răspândesc în exterior parfumul diafan al trăirilor inimii.
-Ştii, îţi împărtăşesc un secret, am spus eu cu voce şoptită. Am descoperit că şi florile zâmbesc, atunci cand trec pe lângă ele şi le ating suav. Iar zâmbetul lor este minunat pentru că este plin de iubire.
-Deja ştiam asta, mi-a făcut el cu ochiul,cu un zâmbet larg pe faţă. Mi-ai zâmbit tu, cea mai frumoasă floare pe care Dumnezeu a plantat-o în grădina vieţii mele. Mă simt binecuvântat cu clipe de dragoste şi har, în prezenţa ta întreg Universul zâmbeşte.
-Ar trebui ca oamenii să zâmbească mai mult, am adăugat eu.Zâmbetul este darul preţios ce ni-l facem nouă înşine şi celor ce ne întâlnesc. De fapt, zâmbetul este limbajul universal al sufletului, cheia cu care deschidem uşa comunicării, un indicator al trăirilor ce ne arată nivelul de percepere a lumii interioare şi exterioare.
-Tu m-ai cucerit cu un singur zâmbet şi cred că ai putea cucerii o lume întreagă, draga mea, spuse el vădit emoţionat de ceea ce auzea şi vedea.
-Aş asemăna zâmbetul cu un curcubeu ce scaldă pământul interior cu dragoste, am continuat eu. Cum curcubeul are mai multe nuanţe şi zâmbetul are la fel. Întâlnim zâmbet plin de bucurie, de amărăciune, de sinceritate, de falsitate, de candoare, de optimism, de ironie etc. Cum am putea să zâmbim? Trebuie să ne facem obiceiul să zâmbim. Să facem ca inima noastră să zâmbească neîncetat şi atunci ea nu va îmbătrâni.
Eu nu m-am obişnuit să zâmbesc, ci este un act natural ce izvorăşte din străfundurile fiinţei. Atunci când nu simţim că zâmbetul este înscris în genele noastre, trebuie să-l învăţăm. Poate că unora le e mai greu să zâmbească, altora mai uşor, unii sunt mai extrovertiţi, alţii mai introvertiţi. Dar cu toţii putem să zâmbim atunci când ne gândim la puterea unui zâmbet.
Întinde-mi mâna şi cheamă-mă oriunde, sunt aici să iubesc, să plâng şi să râd impreuna cu tine, orice se va intâmpla, la inceputul fiecărui zâmbet, la capătul fiecărei lacrimi, iţi voi fi alături pe drum.
-Este un bulgăraş de soare rătăcit pe chipul nostru ce luminează atât sufletul nostru cât şi pe al celor ce ne privesc. Un zâmbet este dovada faptului că am învăţat să trăim simplu şi autentic, că ştim să dăruim din inimă şi să iubim necondiţionat. Când zâmbim, le dăruim celorlalţi o fărâmă din fiinţa noastră, arătăm că ştim cine suntem şi ce posedăm în interior, că avem încredere în noi şi in ceilalţi, considerându-i demni de a primi ceva din sufletul nostru. Îmi place să zâmbesc pentru că ştiu că pot astfel dărui, împlinind legea iubirii. Când zâmbesc mă simt vie, mă simt eu, cea naturală şi dezinvoltă.
-Când tu îmi zâmbeşti, viaţa mi se pare un vis de dragoste din care nu mi-aş mai dori să mă trezesc niciodată, replică el cu emoţie în glas.
-Cred că zâmbetul este imortalizarea pe chip a clipei de fericire, care zace în străfundurile fiinţei noastre,este radiografia frumuseţii interioare, am spus eu fericită.
-Oare de ce zâmbim? m-a întrebat el gânditor.
Poate pentru că zâmbetul nu costă, nu are preţ, el este gratis. El este o unealtă eficientă ce ne face mai frumoşi, mai buni şi mai atrăgători în ochii celorlalţi... ne apropie de ei, ne ajută să ne comunicăm sentimentele mult mai facil decât cuvintele, să creăm relaţii interumane durabile. Când zâmbim ne simţim bine şi ceilalţi se simt învioraţi, surâsul fiind ca o ploaie răcoroasă, după un timp de secetă şi pustiu interior.
-Ştii, îţi împărtăşesc un secret, am spus eu cu voce şoptită. Am descoperit că şi florile zâmbesc, atunci cand trec pe lângă ele şi le ating suav. Iar zâmbetul lor este minunat pentru că este plin de iubire.
-Deja ştiam asta, mi-a făcut el cu ochiul,cu un zâmbet larg pe faţă. Mi-ai zâmbit tu, cea mai frumoasă floare pe care Dumnezeu a plantat-o în grădina vieţii mele. Mă simt binecuvântat cu clipe de dragoste şi har, în prezenţa ta întreg Universul zâmbeşte.
-Ar trebui ca oamenii să zâmbească mai mult, am adăugat eu.Zâmbetul este darul preţios ce ni-l facem nouă înşine şi celor ce ne întâlnesc. De fapt, zâmbetul este limbajul universal al sufletului, cheia cu care deschidem uşa comunicării, un indicator al trăirilor ce ne arată nivelul de percepere a lumii interioare şi exterioare.
-Tu m-ai cucerit cu un singur zâmbet şi cred că ai putea cucerii o lume întreagă, draga mea, spuse el vădit emoţionat de ceea ce auzea şi vedea.
-Aş asemăna zâmbetul cu un curcubeu ce scaldă pământul interior cu dragoste, am continuat eu. Cum curcubeul are mai multe nuanţe şi zâmbetul are la fel. Întâlnim zâmbet plin de bucurie, de amărăciune, de sinceritate, de falsitate, de candoare, de optimism, de ironie etc. Cum am putea să zâmbim? Trebuie să ne facem obiceiul să zâmbim. Să facem ca inima noastră să zâmbească neîncetat şi atunci ea nu va îmbătrâni.
Eu nu m-am obişnuit să zâmbesc, ci este un act natural ce izvorăşte din străfundurile fiinţei. Atunci când nu simţim că zâmbetul este înscris în genele noastre, trebuie să-l învăţăm. Poate că unora le e mai greu să zâmbească, altora mai uşor, unii sunt mai extrovertiţi, alţii mai introvertiţi. Dar cu toţii putem să zâmbim atunci când ne gândim la puterea unui zâmbet.
Întinde-mi mâna şi cheamă-mă oriunde, sunt aici să iubesc, să plâng şi să râd impreuna cu tine, orice se va intâmpla, la inceputul fiecărui zâmbet, la capătul fiecărei lacrimi, iţi voi fi alături pe drum.
Comentarii
Trimiteți un comentariu