mă spală şi mă vindecă de păcatul uitării.
Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune
rostită cu inima, seară de seară, la malul mării…
Iubirea ta e zbor neînfrânt de pescăruş,
ce lin pluteşte peste o mare de iluzii.
Ecou de fericire se pierde-n al gândului apus
tot culegând în palma vieţii, taina lunii.
De ţărmul timpului se loveşte un dor nescris,
cioburi de amintiri îmi rănesc talpa sufletului,
cufundându-mă tot mai adânc în al iubirii abis.
Gust lacrima unui vis… cunosc libertatea cugetului.
Lavinia Elena Niculicea
Comentarii
Trimiteți un comentariu