Respir prin cuvânt

De câteva zile, nu am mai reușit să scriu în jurnalul virtual și am început să simt lipsa acestui fapt. Mi-am zis că este o necesitate și în același timp o plăcere să-mi împărtășesc gândurile, trăirile-fărâme de suflet, momentele plăcute sau mai puțin plăcute cu voi, cei care vă faceți timp să îmi citiți cuvintele, să le apreciați sau nu... Mă simt bine cu mine atunci când aștern pe hârtie tot ceea ce simt, tot ceea ce alții își doresc să citească. Visul celui care scrie este să fie citit.
Mă gândesc că prin scris vă fac părtași la clipele mele de intimitate, de durere, de bucurie, speranțe și împliniri. Doresc ca prin ceea ce scriu să creez emoții, de preferat pozitive, să pot să trezesc în sufletul cuiva iubirea pentru frumos, pentru poezie, pentru tot ce ne înalță și ne îmbogățește universul interior.
Mă simt relaxată, mulțumită și revigorată atunci caând scriu... pentru câteva ore renunț la cotidianul agitat, evadez din această lume agitată, plonjând într-o lume boemă, plină de culoare ce-mi dă dreptul la vis și imaginație.
Emoțiile când sunt reprimate, ținute ascunse provoacă multă neliniște și chiar boli. Așa că este nu doar plăcut dar și util să așternem în scris simțămintele.
Sunt recunoscătoare pentru faptul că sunt, că gândesc, simt, respir prin cuvânt... pentru porția de inspirație pe care o primesc.
Trăim într-o lume lipsită de recunoștință, demnitate și respect pentru adevăratele valori. E greu să fim recunoscători având în vedere timpurile grele pe care le trăim în prezent, în care vedem un tablou pictat în culori sumbre cum ar fi conflicte, războaie, dezastre naturale și degradare în toate aspectele importante. dar tocmai aceste vremuri complicate ne provoacă să creștem, să evoluăm ca ființe complexe.

E greu să arătăm recunoștință atunci când ne privim în față vulnerabilitățile și limitările. Dar tocmai aceste ”crăpături” fac ca viața să fie mai interesantă. Astfel, avem posibilitatea să ne dezvoltăm aptitudinile și să ne perfecționăm. Fiecare provocare ne construiește caracterul. E greu să fim recunoscători atunci când ne lovim de oameni aroganți, egoiști și invidioși care ne rănesc și ne dezamăgesc. Să ne amintim că nimeni nu este perfect.
Trebuie să acceptăm oamenii aşa cum sunt şi să găsim părţile bune în ei.
Oricât de banală și tristă ar fi viața unui om, tot există un motiv pentru care să își exprime gratitudinea. Sunt recunoscătoare pentru faptul că observ cum soarele râde la mine și mă mângâie cu raze jucăușe în fiecare dimineață. Astă înseamnă că trăiesc o nouă zi de viață.
Sunt recunoscătoare pentru afecțiunea și prietenia persoanelor întâlnite, pentru iubirea pe care mi-o pot oferi mie însămi. Astă dovedește că Dumnezeu își face simțită prezența și lucrarea prin oameni... că iubirea nu se termină niciodată. Sunt recunoscătoare pentru erorile comise în viață pentru că am învățat prin intermediul lor lecții importante de viață, acumulând mai multe cunoștințe și înțelepciune.
Dacă mă bucur de un asfințit de soare superb înseamnă că pot să văd, dacă mă bucur de savoarea unui fruct, de mireasma îmbietoare a unei flori înseamnă că pot simți... acestea fiind motive de a-mi dovedi recunoștința.
Să nu uităm că fericirea nu vine ca rezultat al obţinerii a ceva ce nu avem, ci mai degrabă vine, recunoscând şi apreciind tot ceea ce avem.
"Ai primit azi un cadou ce constă în 86.400 de secunde. Ai folosit una ca să spui mulțumesc?”