A vorbi si a scrie despre iertare este un act simplu… dar când trebuie să aplici iertarea în viața ta e mai complicat. Așa cum se spune: teoria ca teoria, dar practica ne omoară… eu aș spune că ne ține în viață.
A ierta este o virtute ce ne identifică ca persoane spirituale, care au urcat mai multe trepte spre cunoașterea lui Dumnezeu. Pentru a putea ierta pe cineva e important să te ierți pe tine însuți. Iar aici intervin mai multe piedici. E dificil să ne acceptăm așa cum suntem, să ne iertăm și să ne iubim pe noi înșine. Natura noastră este una egocentrică, plină de orgoliu, mândrie excesivă. De multe ori, intervin sentimente de autosubestimare.
Faptul de a nu ierta ne face să stagnăm, să fim prizonieri ai ego-ului, fiind neîmpăcați cu trecutul. De fapt, noi trăim în trecut și nu în prezent. Acceptarea joacă un rol esențial pe cale iertării.
Avem motive de a ne ierta? Da. De exemplu: frica de schimbare, de a ne adapta la noile condiții, judecarea, intoleranța, negarea, ncertitudinea, necunoscutul. Convingerile, valorile și modelele comportamentale pe care ni le însușim și în care ne încredem… în timp, se dovedesc depășite. Există multe alte lucruri care ne înfrânează zborul nostru pe calea conștiinței.
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine insuți", ne spune Isus, deci nu putem iubi/ierta, daca nu ne iertăm pe noi!
Iertându-ne aruncăm o lumina blândă asupra trecutului, și astfel ne vom trezi într-un prezent diferit. Nu mai putem schimba actiunile noastre din trecut, dar putem să ne schimbăm modul de a aborda un lucru, reacțiile noastre. Putem să ne transformăm emoțiile de mânie, de frustrare, resentimentele în emoții pozitive, de calm, de mulțumire, de iubire. Putem să avem o altă atitudine, considerând o greseală sau un eșec o lecție de viață. Dacă învățăm ceva din ce am greșit, cu o altă ocazie vom ști cum să acționăm cu înțelepciune, astfel încât să transformăm înfrângerea în biruință.
Atunci când învățăm să ne iertăm pe noi înșine,vom fi apți să-i iertăm și pe ceilalți. Ar trebui să ne gândim că atunci când iertăm pe cineva, suntem împăcați cu noi înșine… iertarea fiind ca un ocean de liniște ce se revarsă peste sufletul pustit de arșița sentimentelor negative… emotii ce ne pârjolesc conștiința.
Cineva spunea: ”A greși este omenesc, a ierta este divin”. Da, ”a ierta” este îndemnul pe care ni-l dă Dumnezeu spre binele nostru. Atunci când iertăm dovedim că suntem imitatori ai lui Dumnezeu și îl urmăm pe Hristos, Modelul Suprem de Iertare Compasiune, Iubire.
A ierta este o virtute ce ne identifică ca persoane spirituale, care au urcat mai multe trepte spre cunoașterea lui Dumnezeu. Pentru a putea ierta pe cineva e important să te ierți pe tine însuți. Iar aici intervin mai multe piedici. E dificil să ne acceptăm așa cum suntem, să ne iertăm și să ne iubim pe noi înșine. Natura noastră este una egocentrică, plină de orgoliu, mândrie excesivă. De multe ori, intervin sentimente de autosubestimare.
Faptul de a nu ierta ne face să stagnăm, să fim prizonieri ai ego-ului, fiind neîmpăcați cu trecutul. De fapt, noi trăim în trecut și nu în prezent. Acceptarea joacă un rol esențial pe cale iertării.
Avem motive de a ne ierta? Da. De exemplu: frica de schimbare, de a ne adapta la noile condiții, judecarea, intoleranța, negarea, ncertitudinea, necunoscutul. Convingerile, valorile și modelele comportamentale pe care ni le însușim și în care ne încredem… în timp, se dovedesc depășite. Există multe alte lucruri care ne înfrânează zborul nostru pe calea conștiinței.
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine insuți", ne spune Isus, deci nu putem iubi/ierta, daca nu ne iertăm pe noi!
Iertându-ne aruncăm o lumina blândă asupra trecutului, și astfel ne vom trezi într-un prezent diferit. Nu mai putem schimba actiunile noastre din trecut, dar putem să ne schimbăm modul de a aborda un lucru, reacțiile noastre. Putem să ne transformăm emoțiile de mânie, de frustrare, resentimentele în emoții pozitive, de calm, de mulțumire, de iubire. Putem să avem o altă atitudine, considerând o greseală sau un eșec o lecție de viață. Dacă învățăm ceva din ce am greșit, cu o altă ocazie vom ști cum să acționăm cu înțelepciune, astfel încât să transformăm înfrângerea în biruință.
Atunci când învățăm să ne iertăm pe noi înșine,vom fi apți să-i iertăm și pe ceilalți. Ar trebui să ne gândim că atunci când iertăm pe cineva, suntem împăcați cu noi înșine… iertarea fiind ca un ocean de liniște ce se revarsă peste sufletul pustit de arșița sentimentelor negative… emotii ce ne pârjolesc conștiința.
Cineva spunea: ”A greși este omenesc, a ierta este divin”. Da, ”a ierta” este îndemnul pe care ni-l dă Dumnezeu spre binele nostru. Atunci când iertăm dovedim că suntem imitatori ai lui Dumnezeu și îl urmăm pe Hristos, Modelul Suprem de Iertare Compasiune, Iubire.
Comentarii
Trimiteți un comentariu