Treceți la conținutul principal

Ploaie caldă de martie

Acum câteva zile, am simţit atingerea mătăsoasă a primăverii ce păşea cu încredere pe tărâmul nostru pierdut în visare de-a lungul iernii. Sloiul de apatie şi tristeţe se topea încet sub soarele de martie ce ne arunca ocheade de veselie şi mult aşteptate zâmbete de lumină.
Simt cum natura râde cu poftă, înveselind plaiurile cu miros de ghiocei, brânduşe şi viorele, cu cântec nou de păsărele sprientene şi gălăgioase. Fluturii se leagănă pe petalele catifelate ale florilor ce par feciorelnice fetişcane şi ascultă atent sunetul Naturii care îşi face ecou şi în sufletul meu cuprins de taina primăverii. Ies în pragul casei pentru a întâmpina primăvara, cu inima larg deschisă spre porţile unui cer ţesut în azuriul iubirii de viaţă.
Iubesc acest anotimp cu toată forţa mea, pentru că doar primăvara regăsesc candoare, optimism, vitalitate, exuberanţă, dar mai ales iubire. Simt că trăiesc odată cu Natura renaşterea şi viaţa în cel mai intens mod.
Inima îmi saltă de bucurie când văd că pământul se îmbracă în haina prospeţimii şi tinereţii, când văd că mugurii de lumină ornamentează crengile copacului din mine. Simt cum înmuguresc în interior sentimente nepieritoare ca: speranţa, optimismul şi buna-dispoziţie.
Un fior nedefinit ne îndeamnă să schimbăm ceva în noi, asemeni Naturii care se înnoieşte an de an. Se observă în univers un sentiment de transformare, de evoluţie... nimic nu e static, din fericire.
Eu zic că miracolul se întâmplă în fiecare primăvară, atunci când putem lua parte la spectacolul renaşterii. Orice om poate să găsească un sâmbure de frumuseţe în tot acest proces de revenire la viaţă. Există doar acum o explozie de culoare, de miresme ce ne desfată simţurile adormite sub zăpezile grele ale gândurilor.
Azi, soarele s-a ascuns sub nori, lăsând ca norii să-şi reverse lacrimile de fericire peste pământul însetat de viaţă. Plouă domol cu picături mirosind a speranţă...E ploaie caldă de martie. Firavele fire de iarbă se spală în lacrimile cristaline ale cerului învineţit de un gând mai trist.
Ascult cântecul ploii de primăvară, murmurul vântului trubadur îndrăgostit de viaţă. Picături de gânduri adânci mi se răsfrâng în suflet, trezindu-mi un dulce vis ce mă exilează pe tărâmul dragostei. Inspir cu lăcomie aerul răcoros,savurând fiecare clipă îmbibată de bucuria primăverii.

Comentarii

  1. revin cu drag pe pagina ta,nu pot decat sa te salut, sa te felicit si sa-ti spun ca rezonez cu drag cu trairile tale...melodia este superba...multumesc pentru aceasta dimineata...Maria cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc pentru ca ati revenit cu bucurie pe pagina mea. Va doresc o saptamana plina de bucurie si realizari. Cu drag si prietenie,va trimit doar ganduri de bine! Va mai astept!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...