„Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Să luăm la analiză cugetarea 'Să fim noi înșine în orice împrejurare!' E suficient să ne gândim la câteva scenarii, ca să vedem cât de găunoasă este. Unul dintre acestea: mă aflu într-o sală de conferință unde cineva sobru și doct ne vorbește de la tribună despre importanța unui confrate mort de curând. Mie îmi vine să țip, să râd, să dansez, ca să fiu eu însumi în orice împrejurare...Pot? Un alt scenariu. Cineva mă invită pe podium, să-mi înmâneze un premiu de execență câștigat cu multă trudă, iar mie îmi vine să spun vorbe grele despre cei care s-au gândit, in extremis, la mine (fiindcă un alt contracandidat era...plecat în străinătate). Pot? Sunt invitată ca președinte într-un juriu de apreciere a unor lucrări literare, pe care, în sinea mea și după o trudnică puricare și lecturare, le găsesc nule. Pot să zic că nu am nici un premiu de acordat? că tot concursul e o...scărpinare de purici reciprocă? Pot?
RăspundețiȘtergereBuna Luana,
RăspundețiȘtergereImi pare bine ca te cunosc si ca ti-ai expus parerea.Ma refeream la a fi tu insuti, a fi natural...poate ca nu e posibil in orice imprejurare sa avem aceasta atitudine,dar ar trebui sa incercam sa fim noi in masura in care se poate...pt.mine e foarte important acest aspect.Nu crezi ca lumea ar fi mai frumoasa daca ne-am purta asa cum am simti,daca nu am purta masti si nu am pretinde ca suntem altfel decat suntem in realitate? Un om care nu e natural se aseamănă cu o pasăre închisă într-o colivie a inhibiţiilor, a complexelor, a temerilor, a aparenţelor şi a constrângerilor extrerioare. Trăirile îi sunt fade, artificiale şi nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple. Din păcate, în societatea zilelor noastre sunt tot mai multe persoane de acest gen...sincer nu vreau sa ma numar printre acestea.