Ce este optimismul?S-au dat multe definiţii optimismului şi se vor mai da cu siguranţă.Vreau sa arăt ce înseamnă un om optimist în viziunea mea şi cum poţi să ai o atitudine optimistă în viaţă.
Întâlnim două categorii de oameni:optimiştii vs.pesimiştii.Eu ma situez in prima categorie.În accepţiunea mea,un optimist este un om care înfruntă viaţa cu încredere şi curaj,nu capitulează niciodată în lupta vieţii uneori nedreaptă,alteori obositoare,ci merge înainte,motivat de speranţă.
Reţeta optimistului conţine ingrediente vitale:încredere în sine şi în alţii,convingerea fermă în reuşită,speranţă sigură,credinţă în Dumnezeu,iubire,poftă de viaţă şi un spirit calm şi neînfricat.Pesimistul consideră că optimistul e o persoană credulă care vede totul în roz,care nu ştie pe ce lume trăieşte şi crede orbeşte că totul e minunat.Eu cred că optimstul este o persoană puternică care ştie foarte bine cum este viaţa,că există şi alb şi negru,dar el vede lucrurile prin prisma speranţei,cu ochii lui Dumnezeu.El ştie că după orice ploaie,iese soarele şi cerul se înseninează.Aşa cum şi după chin şi durere,vine bucuria.Pesimistul are o atitudine opusă,viziunea lui asupra vieţii este limitată,nu vede mai departe şi chiar daca vede ceva,îl vede într-o lumină nefavorabilă,forţa lui interioară este folosita spre distrugere,având o atitudine autodistructivă.Optimistul vede ceva bun în orice lucru rău,priveşte dincolo de realitatea prezentă,adoptă o atitudine pozitivă,tonică,fiind flexibil,realist şi în acelaşi timp încrezător în forţele proprii.Eu zic că încrederea constituie cheia reuşitei noastre.
Optimismul e ca o haină care ne îmbracă goliciunea sufletească,care ne acoperă tendinţa de a ne exagera problemele şi de a nu aluneca pe panta distrugătoare a egoului.Aş putea asemăna optimismul cu o floare aşezată la fereastră sufletului nostru ce ne înseneninează privirile şi ne luminează poteciile viitorului.Aşa cum de-a lungul vieţii învăţăm anumite lucruri cum ar fi:mersul pe bicicletă,o limbă străină,să gătim,creându-ne obiceiuri,să învăţăm optimismul,să fie ca o a doua noastră natură,iar el ni se va întipări pe chipurile noastre printr-un zâmbet cald şi senin.
Dar cum am putea să ne păstrăm optimismul într-o lume ca a noastră în care ne lovim de probleme?Ei bine,nu este uşor.Nu putem să ne prefacem că lumea în care trăim este perfectă,din contră vedem în jurul nostru lucruri care ne pot descuraja cum ar fi:războaie,violenţă,răutate,indiferenţă,boli,epidemii,sărăcie,atât fizică dar mai ales spirituală şi poluarea materiei dar şi a spiritului.Suficient cât pentru a te năpădi gândirea negativă.Însă din propriul exemplu vă spun că a fi optimist este o chestiune de alegere.Aleg să fiu optimist sau pesimist?Aleg să fiu fericit sau nefericit?ş.a.m.d.Bucuria este o stare interioară ce nu depinde de factorii exteriori.Pentru a fi optimist este important să ne cunoaştem pe noi înşine pentru a ne conştientiza modalităţile prin care putem obţine bucurie şi mulţumire sufletească.Din momentul în care am identificat lucrurile care generează în noi fericirea,să le folosim mai des.Eu,de felul meu sunt o optimistă incurabilă.Încerc să-mi injectez în inimă câte un strop de optimism în fiecare zi pentru a-mi încărca bateriile şi a putea face faţă situaţiilor stresante.Încerc să fac acele lucruri care îmi procură o stare de bine,de calm şi satisfacţie,cum ar fi:să ies în mijlocul Naturii,să mă bucur de un apus de soare magnific,de florile din grădină ce-mi inundă sufletul cu energie pură,să mă întâlnesc cu prietenii,împărtăşindu-ne micile secrete şi veselindu-ne cu un banc bun;să mă delectez cu o carte bună în timp ce sorbesc din cana aburindă cu ceai în serile friguroase de iarnă,să scriu poezii şi proză,exploatându-mi sensibilitatea şi creativitatea debordantă,să fac munca care simt că mă împlineşte,să predau copiiilor limba engleză,împărtăşindu-le câte ceva din bogăţiile cunoaşterii;să ascult muzica preferată,fredonând o melodie,să iau masa cu cei dragi,bucurându-mă de căldura şi dragostea familiei şi nu în ultimul rând…să iubesc,să dau frâu emoţiilor puternice ce-mi năpădesc fiinţa.
Dupa cum vedeţi sunt nenumarate lucruri prin care îmi aduc fericirea în suflet şi care mă ajută să am o atitudine constructivă,optimistă.Trebuie să ne acordăm timp pentru a învăţa să fim optimişti.Iar fiind optimişti vom atrage în viaţa noastră oamenii pozitivi şi lucrurile care rezonează cu noi.Şi nu în ultimul rând,atitudinea optimistă ne ajută să ne ridicăm mai repede de jos,să ieşim din perioadele de deprimare pe care inevitabil le mai avem,atunci când încercările vieţii ne lovesc asemenea rafalelor de vânt.Eu cred că optimismul este ca o boală contagioasă.Sper ca toţi cei care citesc aceste cuvinte să se molipsească cu o stare de bine,de optimism.
Îmi închei eseul cu următorul citat:
„Optimismul este credinţa care duce la îndeplinire. Nimic nu poate fi realizat fără speranţă şi încredere.”
28 IANUARIE
Întâlnim două categorii de oameni:optimiştii vs.pesimiştii.Eu ma situez in prima categorie.În accepţiunea mea,un optimist este un om care înfruntă viaţa cu încredere şi curaj,nu capitulează niciodată în lupta vieţii uneori nedreaptă,alteori obositoare,ci merge înainte,motivat de speranţă.
Reţeta optimistului conţine ingrediente vitale:încredere în sine şi în alţii,convingerea fermă în reuşită,speranţă sigură,credinţă în Dumnezeu,iubire,poftă de viaţă şi un spirit calm şi neînfricat.Pesimistul consideră că optimistul e o persoană credulă care vede totul în roz,care nu ştie pe ce lume trăieşte şi crede orbeşte că totul e minunat.Eu cred că optimstul este o persoană puternică care ştie foarte bine cum este viaţa,că există şi alb şi negru,dar el vede lucrurile prin prisma speranţei,cu ochii lui Dumnezeu.El ştie că după orice ploaie,iese soarele şi cerul se înseninează.Aşa cum şi după chin şi durere,vine bucuria.Pesimistul are o atitudine opusă,viziunea lui asupra vieţii este limitată,nu vede mai departe şi chiar daca vede ceva,îl vede într-o lumină nefavorabilă,forţa lui interioară este folosita spre distrugere,având o atitudine autodistructivă.Optimistul vede ceva bun în orice lucru rău,priveşte dincolo de realitatea prezentă,adoptă o atitudine pozitivă,tonică,fiind flexibil,realist şi în acelaşi timp încrezător în forţele proprii.Eu zic că încrederea constituie cheia reuşitei noastre.
Optimismul e ca o haină care ne îmbracă goliciunea sufletească,care ne acoperă tendinţa de a ne exagera problemele şi de a nu aluneca pe panta distrugătoare a egoului.Aş putea asemăna optimismul cu o floare aşezată la fereastră sufletului nostru ce ne înseneninează privirile şi ne luminează poteciile viitorului.Aşa cum de-a lungul vieţii învăţăm anumite lucruri cum ar fi:mersul pe bicicletă,o limbă străină,să gătim,creându-ne obiceiuri,să învăţăm optimismul,să fie ca o a doua noastră natură,iar el ni se va întipări pe chipurile noastre printr-un zâmbet cald şi senin.
Dar cum am putea să ne păstrăm optimismul într-o lume ca a noastră în care ne lovim de probleme?Ei bine,nu este uşor.Nu putem să ne prefacem că lumea în care trăim este perfectă,din contră vedem în jurul nostru lucruri care ne pot descuraja cum ar fi:războaie,violenţă,răutate,indiferenţă,boli,epidemii,sărăcie,atât fizică dar mai ales spirituală şi poluarea materiei dar şi a spiritului.Suficient cât pentru a te năpădi gândirea negativă.Însă din propriul exemplu vă spun că a fi optimist este o chestiune de alegere.Aleg să fiu optimist sau pesimist?Aleg să fiu fericit sau nefericit?ş.a.m.d.Bucuria este o stare interioară ce nu depinde de factorii exteriori.Pentru a fi optimist este important să ne cunoaştem pe noi înşine pentru a ne conştientiza modalităţile prin care putem obţine bucurie şi mulţumire sufletească.Din momentul în care am identificat lucrurile care generează în noi fericirea,să le folosim mai des.Eu,de felul meu sunt o optimistă incurabilă.Încerc să-mi injectez în inimă câte un strop de optimism în fiecare zi pentru a-mi încărca bateriile şi a putea face faţă situaţiilor stresante.Încerc să fac acele lucruri care îmi procură o stare de bine,de calm şi satisfacţie,cum ar fi:să ies în mijlocul Naturii,să mă bucur de un apus de soare magnific,de florile din grădină ce-mi inundă sufletul cu energie pură,să mă întâlnesc cu prietenii,împărtăşindu-ne micile secrete şi veselindu-ne cu un banc bun;să mă delectez cu o carte bună în timp ce sorbesc din cana aburindă cu ceai în serile friguroase de iarnă,să scriu poezii şi proză,exploatându-mi sensibilitatea şi creativitatea debordantă,să fac munca care simt că mă împlineşte,să predau copiiilor limba engleză,împărtăşindu-le câte ceva din bogăţiile cunoaşterii;să ascult muzica preferată,fredonând o melodie,să iau masa cu cei dragi,bucurându-mă de căldura şi dragostea familiei şi nu în ultimul rând…să iubesc,să dau frâu emoţiilor puternice ce-mi năpădesc fiinţa.
Dupa cum vedeţi sunt nenumarate lucruri prin care îmi aduc fericirea în suflet şi care mă ajută să am o atitudine constructivă,optimistă.Trebuie să ne acordăm timp pentru a învăţa să fim optimişti.Iar fiind optimişti vom atrage în viaţa noastră oamenii pozitivi şi lucrurile care rezonează cu noi.Şi nu în ultimul rând,atitudinea optimistă ne ajută să ne ridicăm mai repede de jos,să ieşim din perioadele de deprimare pe care inevitabil le mai avem,atunci când încercările vieţii ne lovesc asemenea rafalelor de vânt.Eu cred că optimismul este ca o boală contagioasă.Sper ca toţi cei care citesc aceste cuvinte să se molipsească cu o stare de bine,de optimism.
Îmi închei eseul cu următorul citat:
„Optimismul este credinţa care duce la îndeplinire. Nimic nu poate fi realizat fără speranţă şi încredere.”
28 IANUARIE
Comentarii
Trimiteți un comentariu