Lavi en rose

Mi-aduci primăvara Iubitul meu,cu ochi vii de copil poznaş, Mi-aduci primăvara-n sufletul îngheţat. Păşesc prin visul acoperit cu suave viorele, Şoptindu-ţi iubirea-n susurul tainic de izvor. Te simt,te miros,ghiocelul meu alb,iubit. Te-ai înfipt adânc în gându-mi adormit. Şi sufletul îmi zburdă încărcat de bucurie. Pe pajiştea înverzită a visului numit,iubire. 21 Aprilie 2010 Tu…trandafir roşu Flower Images at ImageHousing.com Tu eşti trandafirul roşu,nestemat Ce îmi soarbe lacrimile însetat, Ce se hrăneşte cu visuri de dor Şi îmi îmbată a mea inimă uşor. Tu eşti trandafirul roşu,înrădăcinat În al meu suflet diafan cu trup de lut. Mi-ai adus nectarul clipelor de amor, Şi spini ce m-au înţepat şi am sângerat. Vreau să-ţi sorb neîncetat mireasma unică Să mor de beţia de nebune şi dulci trăiri, Să te miros o viaţă-ntreagă…o eternitate, Doar pe tine …trandafir roşu şi sălbatic!

Plouă…plouă cu stropi de argint ce îmi strecoară în suflet clipele copilăriei încărcate de inocenţă şi curiozitate.Îmi aduc aminte cu nostalgie de momentele fericite când copil fiind cu ochi jucăuşi şi sfioşi mă aşezam pe genunchii tatei aşteptând ca el să mă răsfeţe cu raze calde de afecţiune şi să mă introducă în lumea fermecată a poveştilor.Mă mângâia cu căldură pe părul blond şi îmi spunea cuvinte şugubeţe pe care i le sorbeam cu viu interes. Ropotul ploii mă trezeşte din dulcea reverie.Orologiul din perete ticăie obosit ora 9Înserarea s-a aşternut peste oraş.Clipele de dor ticăie grăbit în mine.Plouă atât de tare de parcă zăgazurile cerului s-au rupt şi ploaia neliniştită se grăbeşte să sărute şi să îmbrăţişeze pământul mistuit de chinurile grele ale dragostei.E o tainică aşteptare.La fel şi zăgazurile sufletului meu s-au rupt şi o ploaie de înfierbântate clipe de iubire se revarsă cu putere şi îmi înlănţuie strâns fiinţa ce îndelung a cerşit aceste clipe binecuvântate.Ploaia cân...

Am conştientizat că pentru a reuşi în viaţă sunt necesari doi factori:voinţa şi motivaţia. Prin negura ce se aşternuse pe poteca vieţii mele, am reuşit să găsesc clipa înfăşurată în lumină ce m-a ajutat să-mi regăsesc sinele. Cel mai frumos lucru la noi, oamenii, este capacitatea de a iubi.Şi aceasta ne spune ceva despre Dumnezeu. Apostolul Ioan în Sfănta Scriptură spune: ”Dumnezeu este Iubire”. Iubim pentru că Dumnezeu iubeşte. Dumnezeu mi-a dat forţa de lupta , dorinţa de a trăi şi de a deveni un om mai bun. Cât de importantă este speranţa în viaţa unei persoane. Ea este ca o ancoră pentru sufletele noastre în timpul furtunilor, ce nu lasă ca corabia vieţii noastre să se scufunde.Pot spune că am o speranţă ce este bine ancorată pe solul divin, iar ea nu este ceva iluzoriu, o utopie ci este un element esenţial în lupta vieţii. Un alt element esenţial este credinţa. Fără credinţă este cu neputinţă să-I placem lui Dumnezeu. Fără credinţă rămânem pe o treaptă inferioară, la stadi...

Eram pe o potecă care ducea spre pădurea ca de argint din apropiere,unde obişnuiam să mă refugiez,să evadez din cotidianul încărcat de lucruri superficiale şi împovărătoare.Acolo era Raiul meu,un univers de visare,linişte,de regasire a copilăriei.În drumul meu spre acel loc de vrajă,am întâlnit o fiinţă zveltă şi înaltă.Părea o zână desprinsă din poveştile copilărilei.În ochii ei era un cer senin cu mii şi mii de raze ce răspândeau lumină şi căldură în a mea cale. Avea un păr galben-auriu parcă rupt direct din soare.În vocea ei era un tril dulce de păsărele ce-ţi doreai la nesfârşit s-o asculţi.Avea o rochie albă de voal prin care se deşluşea corpul frumos sculptat,parca de Michelangelo,un aer angelic,diafan şi un mers elegant de căprioară.Pe al ei păr lung şi mătăsos avea o coroniţă de lăcrămioare asemenea unei prinţese venită de pe un tărâm de basm.La cingătoare erau prinşi muguri de speranţă.Purta în braţe un coş mare cu flori ce-mi aducea în suflet mireasma inconfundabilă a dragost...

Am un dor adânc de primăvară… de viaţă! Vreau să simt emoţia vie a primăverii. O pasăre îşi scutură penele-i lucioase de zăpada noroioasă şi pare-se că se întreabă la fel ca mine:”De ce primăvara nu mai vine?Pe ce tărâmuri rătăceşte? O zi trece,alta vine…văd în depărtare un stol de cocori ce-mi aduce iz de schimbare,anunţându-mă că primăvara bate la uşă şi îşi pregăteşte triumfala intrare.Soarele râde spre mine,aruncându-mi zâmbete de lumină de pe un cer acoperit de albăstrele iar vântul adie blând şi alintă pământul cu vorbe de dor. Primăvara este anotimpul pe care-l iubesc cel mai mult şi asta pentru că în această perioadă a anului simt pregnant cum fiorul vieţii îmi atinge fiecare celulă.Primăvara îmi insuflă prospeţime,lumină,optimism,vitalitate,exuberanţă,dar mai ales iubire.Totul se regenerează,de la plante la oameni.Simt că trăiesc din nou,că gîndurile,sentimentele,dorinţele se regenerează şi respir viaţa în cel mai intens mod.Totul este vaporos,înnoit,expansiv şi mă duce î...

Vreau să fie din nou primăvară În suflet să-mi înflorească ghiocei, Lacrima ta să nu mă mai doară Iubirea să ne acopere cu flori de meri. Iubirea să ne fie o ploaie caldă de vară, Îngerii să ne acopere uşor cu aripile lor Să transcedem durerea unui trup de lut Să simţim că sufletele ni se înalţă în zbor. 3 martie 2009 Te caut Te caut în lacrima de cristal a izvorului, Te caut în vuietul copacilor trişti,solitari Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai. Te caut în ploaia caldă şi târzie de mai Te caut în pământul închistat de durere Să-mi aduci clipe de iubire furate din Rai. Te caut pe cerul de dor,pierdut în infinit, Te caut în florile suave,scăldate de soare Să-mi aduci o clipe de iubire furate din Rai. Te caut pe cerul încărcat de mii şi mii de stele, Te caut în curcubeul ce aruncă pe sol raze divine Te caut şi…te regăsesc în inima-mi ce arde cu patos. 19 august 2009 Când dormi… Când dormi,eu te privesc Inima,incet ţi-o ascult Şi vreau atât să te sărut, Ce mult… eu te doresc! Cân...

Acum câteva zile,cineva m-a incitat la un dialog al sincerităţii pe care eu l-am intitulat „Dialog cu omul interior”.De ce acest titlu?Îmi place să las ca imaginaţia-o pasăre neobosită-să atingă cele mai temerare culmi ale necunoscutului şi cunoaşterii.Este vorba de un chestionar ce avea să-mi sondeze cele mai pure simţăminte,să scoată la iveală ceea ce gândesc şi simt cu adevărat.De la nişte simple întrebări,a luat naştere acest eseu.Una din întrebări suna cam aşa: -Din punctul tău de vedere, ce înseamnă„naturaleţea”la o persoană? În opinia mea,naturaleţea înseamnă să fii tu în orice situaţie,să te exprimi aşa cum sufletul îţi dictează,să nu te laşi încorsetat în anumite tipare şi să nu faci compromisuri pentru a fi acceptat de cei din jur. O persoană naturală a învăţat să zâmbească, îţi dă o stare de bine când te afli în apropierea ei şi nu poartă măşti pentru a impresiona şi a fi apreciată de cei din jur.O astfel de persoană se poartă firesc,nu-şi cenzurează trăirile ci se exprimă ...