Treceți la conținutul principal

DIALOG CU OMUL INTERIOR

Acum câteva zile,cineva m-a incitat la un dialog al sincerităţii pe care eu l-am intitulat „Dialog cu omul interior”.De ce acest titlu?Îmi place să las ca imaginaţia-o pasăre neobosită-să atingă cele mai temerare culmi ale necunoscutului şi cunoaşterii.Este vorba de un chestionar ce avea să-mi sondeze cele mai pure simţăminte,să scoată la iveală ceea ce gândesc şi simt cu adevărat.De la nişte simple întrebări,a luat naştere acest eseu.Una din întrebări suna cam aşa:

-Din punctul tău de vedere, ce înseamnă„naturaleţea”la o persoană?

În opinia mea,naturaleţea înseamnă să fii tu în orice situaţie,să te exprimi aşa cum sufletul îţi dictează,să nu te laşi încorsetat în anumite tipare şi să nu faci compromisuri pentru a fi acceptat de cei din jur.
O persoană naturală a învăţat să zâmbească, îţi dă o stare de bine când te afli în apropierea ei şi nu poartă măşti pentru a impresiona şi a fi apreciată de cei din jur.O astfel de persoană se poartă firesc,nu-şi cenzurează trăirile ci se exprimă franc şi direct şi a învăţat să fie liberă asemenea unei păsări care se lasă purtată de curenţii de aer spre cele mai înalte zări,spre cele mai îndepărtate locuri.Un om care nu e natural se aseamănă cu o pasăre închisă într-o colivie a inhibiţiilor,a complexelor,a temerilor,a aparenţelor şi a constrângerilor extrerioare.Trăirile îi sunt fade,artificiale şi nu mai ştie să se bucure de lucrurile simple.Din păcate,în societatea zilelor noastre sunt tot mai multe persoane de acest gen,care şi-au pierdut naturaleţea şi pun accent pe lucrurile sofisticate,pompoase,neautentice.Încerc să nu mă număr printre aceste persoane,ci să las ca „copilul din mine” să iasă la suprafaţă,nelăsând ca bucuria să fie înăbuşită de spiritul actual amprentat de superficialitate,duplicitate şi materialism.Pentru asta e nevoie să îmbrac haina simplităţii pentru a-mi acoperi tendinţa spre aroganţă,măreţie,ambiţii egoiste şi orgoliu înnăscut.
Exemplul de simplitate cel mai elocvent este Iisus.Toată viaţa lui a fost bazată pe modestie,smerenie,simplitate şi profunzime.Din exemplul lui învăţ că a fi un om simplu înseamnă a trăi fiecare clipă prezentă cu intensitate,a discerne ce este cu adevărat important în viaţă şi a extrage din ea lucrurile care ne imbogăţesc şi ne împlinesc.Un om simplu are o viaţă spirituală,arată prin ceea ce gandeşte şi acţionează că a înţeles care e voia divină şi porneşte pe calea autentică către Dumnezeu înarmat cu bun-simţ şi înţelepciune.Simplitatea este o caracteristică a omului matur care şi-a intuit realitatea interioară şi care dă dovadă de multă transparenţă,fără să se teamă de cum va fi perceput de realitatea exterioară.
Mărturisesc că am un dor arzător de simplitate…de candoare…de libertate…de tot ce înseamnă viaţă.Să rămânem simpli presupune să rămânem în dragostea şi trăirea Lui Dumnezeu,respirând adânc clipe de lumină răsfrânte în sufletul nostru avid de eternitate.Am învăţat definiţia naturaleţii şi simplităţii trăind profund bucuria de „a fi”.

-Ce te inspira in viata de zi cu zi ?

Oamenii care-mi stau alături,membrii familiei,oamenii valoroşi pe care-i întâlnesc,îmi sunt modele şi constituie pentru mine o sursă reală de insiraţie.În plus,iubirea pentru semeni,pentru frumos mă inspiră şi mă motivează să fac ca fiecare zi din viaţa mea să fie una generatoare de satisfacţii şi fericire.Faptul de a fi în mijlocul Naturii şi de a contempla frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu,de a evada în lumea poveştilor prin intermediul cărţilor ce le răsfoiesc,mă inspiră în tot ceea ce fac.Tot ce e viu şi autentic mă inspiră.Cred că trebuie sa privim în interiorul şi exteriorul nostru pentru a ne găsi inspiraţia zi de zi şi a deveni creatori a unei vieţi împlinite.Cred că e important să înveţi să te motivezi,să găseşti în fiecare clipă puterea de a crea,de a-ţi canaliza energia şi resursele sufleteşti în direcţia dorită,spre atingerea propriilor obiective.

-Crezi in faptul că„visele pot deveni realitate”? Justifică.

Eu cred că visurile,idealurile pot deveni realitate atâta timp cât credem cu tărie în ele şi luptăm pentru a le împlini.E important să avem o atitudine optimistă,să ştim cu exactitate ce vrem,să avem o abordare realistă a lucrului pe care-l dorim cu ardoare în viaţa noastră şi să nu ne lăsăm ca nimeni să ne demoralizeze şi să ne îndepărteze de obiectivul propus. Mi se par potrivite următoarele versuri ce-i aparţin poetului Radu Gyr:
„Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,nici ochii când în lacrimi ţi-s,
Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis.
Cred că atunci când încetăm să mai visăm,încetăm să mai existăm şi suntem cu adevărat învinşi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.