,,Omul în căutarea sensului vieții", de
Viktor E. Frankl este un eseu de o mare profunzime, o poveste reală de viaţă,
un cocktail de confesiune, filosofie, ştiinţă, pe care sufletul cititorului îl
bea înghiţitură cu înghiţitură, dorind să-şi descopere sensul. O carte cu
trăiri aparte, care te determină să-ţi reevaluezi atitudinea în faţa vieţii.
Cuvintele lui au un ton de o sinceritate
tulburătoare, fiindcă au ca fundament experienţe cu valenţe adânci, şi nu
simple iluzii...
Autorul spune la un moment dat că omului i se
poate lua totul, mai puțin libertatea de a-și alege propriul mod de a fi
într-un set de circumstanțe. Încercările vieții trebuie privite ca un test al
propriei tării lăuntrice și al capacității de a înfrunta prezentul fără a ne
refugia în trecut (deși „a fi fost este un fel de a ființa și, probabil, cel
mai sigur”, spune Frankl) sau fără a evada din el prin sinucidere.
Logoterapia l-a sprijinit pe Silvian Guranda,
traducătorul acestei cărți, în lupta cu o boală teribilă...
Foamea, umilinţele îndurate, teama şi mânia
adâncă devin suportabile, însă graţie imaginii persoanelor iubite, păstrată cu
grijă, graţie religiei, îndârjitului simţ al umorului sau frumuseţii
vindecătoare a naturii – a unui copac sau unui apus de soare.
Totuşi, aceste momente de confort psihic nu
susţin voinţa de a trăi până ce nu îl ajută pe deţinut să găsească un rost mai
cuprinzător suferinţei sale, aparent lipsit de sens.
Acesta este punctul în care întâlnim tema
centrală a existenţialismului: a trăi înseamnă a suferi, iar a supravieţui
înseamnă a găsi un sens în suferinţă. Dacă există vreun rost în viaţă, atunci
trebuie să existe un sens şi în suferinţă, şi în moarte. Dar niciunul dintre
noi nu poate spune altuia care este rostul respectiv. Fiecare dintre noi
trebuie să descopere acest lucru pentru sine însuşi şi trebuie să accepte
responsabilitatea pe care i-o deleagă propriul răspuns. Dacă reuşeşte, va
continua să crească, în pofida tuturor umilinţelor. Lui Frankl îi place să-l
citeze pe Nietzsche: „Cel care are un ,,de ce" pentru care să trăiască
poate să suporte aproape orice."
,,O viață care pare deja încheiată și fără
viitor, pentru că sfârșitul este unul necunoscut. Câți dintre noi ar dovedi
tăria morală pentru a-și păstra optimismul, speranța și atributele umane în
astfel de condiții? Și totuși, omul este capabil de mult mai multe decât s-ar
putea crede, „omul se poate obișnui cu orice”, după cum spunea
Dostoievski."
,,Până la ultima sa răsuflare nimeni nu-i
poate smulge unui om libertatea de a lua o anumită atitudine sau o alta faţă de
destinul său. Libertatea nu este ceva ce "avem" şi astfel să o putem
pierde; libertatea este ceea ce suntem."
Vă recomand această carte...
Comentarii
Trimiteți un comentariu