Clipa – haină descusută de-un nor,
O cos cu fir țesut de jocul unui copil,
Mirarea mi-e verde, și doru-i fragil.
Să pot fugări stele-n Ajun mi-e dor...
Mama să-mi mângâie gândul în zori
C-o poveste rostită de priviri dragi,
Să mă colinde minuni cu iz de fragi,
La masa fericirii să cinăm de Sărbători.
Lumina din flori sufletului o amanetez,
Să nu mai opresc la semaforul durerii.
C-o aripă de future primăveri brăzdez,
Și gust din miezul unei toamne târzii…
Versuri: Lavinia Elena Niculicea, 11.11.2019
Comentarii
Trimiteți un comentariu