Treceți la conținutul principal

O singură viaţă. Nenumărate alegeri.


O singură viaţă. Nenumărate alegeri. O singură inimă… Atâtea emoţii. Viaţa (nu) ne dă de ales. În fiecare secundă trebuie să facem alegeri: uşoare sau grele, în grabă sau gândite, conştient sau inconştient, raţional sau emotiv, definitorii sau cotidiene… Alegerile din dragoste sunt fundamentale şi ne costă cel mai mult. Putem alege Raiul sau Iadul. Adevărul că în acest domeniu nu ni se dă un ghid cu instrucţiuni care să ne ajute să luăm mereu cele mai bune decizii. Trebuie să o facem pe cont propriu, de multe ori mânaţi de instincte sau de interese. Eu sunt o fire analitică, însă care şi "simte" oamenii. Din nefericire pentru unii, nu prea pot fi păcălită.
Cred că pentru a lua decizii bune în chestiunile importante trebuie să implici nu doar factorul cognitiv, ci şi pe cel emoţional şi nu în condiţii de stres, în pripă, ci atunci când eşti ok tu cu tine, şi eşti suficient de matur să-ţi asumi urmările.
Alegerile omului de lângă tine arată cât contezi în viaţa lui, dacă ceea ce simţi este important pentru el. Fiţi atenţi la alegerile omului în care credeţi şi veţi realiza câte la sută din sufletul lui vă acordă. Sunt o persoană cu un spirit de observaţie foarte dezvoltat (cum mi s-a spus adesea), aşa că oricât ar încerca oamenii, viaţa să mă lege la ochi, nu am cum să nu văd care e realitatea. 

Aleg să nu mă mai mint, să nu mai lupt pentru cineva care nu este dispus să facă la fel pentru mine, să nu mă înconjor de oameni care-şi mimează iubirea, fericirea, pentru care dragostea înseamnă jumătăţi de măsură şi un du-te vino în relaţie, aleg să fiu cu cineva pentru care sunt o prioritate şi nu o variantă în caz de nevoie.

Autor: Lavinia Elena Niculicea, 24 ianuarie 2016

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.