Treceți la conținutul principal

Nimic nu valorează cu un suflet curat şi autentic...


Când cineva te dezamăgeşte, oare mai poti avea încredere în el, mai poţi să-i acorzi timpul şi sentimentele tale? Eu zic că nu… Cineva spunea: Oamenii falşi dezamăgesc uşor, pentru că nu au suflet.
Da, falsitatea şi perfidia au corupt din ce în ce mai mulţi oameni. La un moment dat, suntem dezamăgiţi şi la rândul nostru dezamăgim, e firesc… Ceea ce nu e firesc este să fii fals manipulator, răutăcios, posesiv, invidios. Atunci e mai grav pentru că e o chestiune de caracter, arată ceea ce ai tu în inimă. Cum spune Hristos: Ceea ce iese din inimă spurcă pe om… Un om prefăcut arată diferite feţe în funcţie de conjunctură şi de oameni. Poate că o astfel de persoană poate păcăli mai mulţi oameni, dar nu se poate ascunde de Cel de Sus. Inima noastră e descoperită în faţa Lui.
Eu sunt mai categorică… Dacă am descoperit cum eşti, nu mă mai impresionezi cu nimic. Nici câte diplome ai, nici cât eşti de frumos, cât eşti de inteligent, de talentat… Nimic nu valorează cu un suflet curat şi autentic. Inteligenţa neinsoţită de caracter nu duce nicăieri.
Ştiu că nu e uşor să renunţi, când eşti un om bun şi ai sentimente... Însă dacă închizi ochii de fiecare dată la greşelile celuilalt, devii orb faţă de adevărurile sufletului tău. Din comoditate sau pentru a nu te simţi singur îi ţii lângă tine pe cei care te dezamăgesc, dându-le mereu câte o şansă... Nu te compromite, crezând că se va schimba el. Nu, te va schimba el pe tine. Şi într-o zi, uitându-te în oglindă nu te vei mai recunoaşte.
"Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me." sau în traducere: "Iti bati joc o data, sa-ti fie rusine. Iti bati joc a doua oara, sa-mi fie rusine". Sunt de părere că trebuie să acorzi oamenilor o a doua şansă, însă dacă devine o obişnuinţă, obişnuieşte-te şi tu cu dezamăgirea.
Pleacă de lângă astfel de persoane dacă nu doreşti la nesfârşit să experimentezi durerea şi frustrarea. Sunt oameni toxici, inevitabil îţi vei otrăvi sufletul şi tu.
Pentru o viaţă sănătoasă evitaţi: oamenii falşi, prostia şi excesul de încredere...
1 septembrie 2015
Lavinia Elena Niculicea
You don't fool me...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.              
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe