Mereu am spus şi mă repet ca pe micile ecrane ni se serveşte circ pe pâine, sunt semănate tot mai mult seminţele inculturii, ale scandalului, ale prostului-gust, în loc să fie plantate seminţele decenţei, ale normalităţii, ale unei gândiri înalte şi ale unor trăiri frumoase. Referitor la cazul mediatizat zilele acestea pe TV ale Zăvorancelor. Nu vreau să judec pentru că nu e dreptul meu, însă constat cu durere şi consternare că e inadmisibil ca mama ta să fie în comă la spitale şi tu să continui să stai în emisiuni, să-ţi jigneşti şi să-ţi blestemi mama şi nici în ceasul al 12-lea să nu găseşti în tine un strop de omenie, de iertare, de afecţiune firească, să laşi totul şi să fie alături de părintele tău, indiferent cum ar fi acesta şi cât te-a nedreptăţit. E ceva de neînţeles, să-ţi moară mama şi tu să fii în continuare în emisiuni Tv şi să o bălăcăreşti şi să verşi venin, pentru bani şi avere. Şi când moare un simplu om, ceva în inima ta tresaltă si îţi pare rău, dar când moare o mamă să ai o astfel de comportare? De aici ar trebui să învăţăm multe.
Nu contează că mama e rea, zgârcită, nedreaptă, e mama. Mama e unica. Pentru mine mama e cea mai importantă fiinţă de pe pământ, e sfântă, e de neînlocuit şi nu are preţ. Eu nu pot să înţeleg astfel de relationare între un copil şi părintele său. Mi se pare sub demnitatea umană să nu poţi să-ţi ierţi mama nici când suferă pe un pat de spital.
Cât mama a fost în spital bolnavă, am crezut că pierd ceva din mine. Că aş fi dat orice să o văd, să îi alin suferinţa, să trăiască. I-aş fi dat chiar viaţa mea doar să trăiască, să fie bine. Şi mi se pare normal să avem astfel de sentimente. Realizez că showbizul perverteşte caractere, banii dezumanizează şi învrăjbeşte oameni... Parcă, omenirea a decăzut tot mai mult... Este din ce în ce mai multe ură, răutate, superficialitate. Mi se pare atât de trist ca o mama, un om să plece din această lume singur, neîmpăcat, cu durere în suflet. Nici banii, nici cariera, nici pozitia socială, nimic nu poate "îndulci" acest final de existenţă pământească.
Eşti sărac atunci când nu mai poţi iubi, nu când îţi lipsesc lucruri materiale.
Eşti sărac atunci când sufletul ţi-e gol.
Nu contează că mama e rea, zgârcită, nedreaptă, e mama. Mama e unica. Pentru mine mama e cea mai importantă fiinţă de pe pământ, e sfântă, e de neînlocuit şi nu are preţ. Eu nu pot să înţeleg astfel de relationare între un copil şi părintele său. Mi se pare sub demnitatea umană să nu poţi să-ţi ierţi mama nici când suferă pe un pat de spital.
Cât mama a fost în spital bolnavă, am crezut că pierd ceva din mine. Că aş fi dat orice să o văd, să îi alin suferinţa, să trăiască. I-aş fi dat chiar viaţa mea doar să trăiască, să fie bine. Şi mi se pare normal să avem astfel de sentimente. Realizez că showbizul perverteşte caractere, banii dezumanizează şi învrăjbeşte oameni... Parcă, omenirea a decăzut tot mai mult... Este din ce în ce mai multe ură, răutate, superficialitate. Mi se pare atât de trist ca o mama, un om să plece din această lume singur, neîmpăcat, cu durere în suflet. Nici banii, nici cariera, nici pozitia socială, nimic nu poate "îndulci" acest final de existenţă pământească.
Eşti sărac atunci când nu mai poţi iubi, nu când îţi lipsesc lucruri materiale.
Eşti sărac atunci când sufletul ţi-e gol.
În concluzie: Oamenii pentru a se redefini au nevoie să se întoarcă la valorile adevărate, să-i iubească pe ceilalţi şi să tragă foloase din lucrurile dobândite, nu să iubească lucrurile, încât să uite de cei de lângă ei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu