Gânduri de mai bine...

Da, avem un nou Preşendinte, însă luptele continuă şi problemele sunt încă aici… E multă euforie şi entuziasm în aceste zile, însă eu zic că bucuria nu prea ţine mult şi că ne aşteaptă zile grele pentru a schimba lucrurile. E un drum lung şi chiar dacă e pavat cu intenţii bune, uneori e greu de străbătut şi destinaţia nu e mereu cea dorită. Vorba lui Eminescu: "La steaua care-a răsărit/E-o cale-atât de lungă,/Că mii de ani i-au trebuit/Luminii să ne-ajungă…"
De aici încolo, oamenii nu mai înghit nişte simple cuvinte, promisiuni, care le lasă sufletele goale, ci sunt flămânzi după fapte, lucruri concrete. Trebuie ca noul conducător să confirme toată încrederea investită în el, toată susţinerea şi energia dăruite. Este o grea răspundere… În viaţa celui care conduce trebuie să primeze principiile sănătoase şi interesele cetăţenilor pentru a aduce ceva bun şi constructiv în societate.
Pe de o parte e de înţeles aceasta euforie. Au trecut 25 de ani de la Revoluţie, în care oamenii şi-au pus toate speranţele de mai bine, de a trăi demn şi în democraţie. Chiar dacă le-au fost încălcate multe drepturi şi au fost privaţi de multe în tot acest timp, încă mai pâlpâie lumina speranţei în piepturile lor. Şi au pus în această schimbare, toate năzuinţele, toate, lacrimile trecute, toate bucuriile aşteptate, toate speranţele… Nu ştiu, dar eu cred că în ADN-ul românului stă înscrisă răbdarea şi această năzuinţă de nestrămutat pentru a lupta pentru mai bine. De secole, a îndurat, a crezut în visul lui şi a sperat la o Românie curată şi frumoasă. E nevoie să ne redefinim valorile, să ne regăsim identitatea şi să preţuim adevărul şi oamenii capabili pentru a reuşi să ne vedem împlinite năzuinţele.
Vreau o Românie altfel, o lume altfel, în care umilinţele, corupţia, minciuna, sărăcia, demagogia, superficialitatea lucrurilor făcute, dezbinarea, ura, agresivitatea să fie înlocuite cu demnitatea, dreptatea, adevărul, maturitatea, implicarea, decenţa, unitatea şi mai ales iubirea. Iubirea uneşte, vindecă, transformă oameni, societăţi, vieţi.
Vreau o Românie, care să renască din propria cenuşă, asemenea Păsării Phoenix şi să ia aripi de încredere, de libertate… să zboare până Sus. Vreau o lume altfel, în care eu şi tu şi el, să putem trăi cu demnitate.
Dumnezeu este cel care poate să transforme imposibilul în posibil, să aducă liniştea şi bunăstarea... Bineinteles că şi noi il putem ajuta...

Lavinia Niculicea