Treceți la conținutul principal

Poţi să-ţi alegi atitudinea...


Eu pun preţ pe oamenii care sunt sinceri, care au curajul să te privească în ochi şi să-ţi spună ceea ce simt faţă de tine, indiferent cât de neplăcut sau dureros ar fi adevărul, decât să se ascundă, să te evite... Poate că pentru unii oameni e mai confortabil aşa. Nu şi pentru mine. Sunt incompatibilă cu laşitatea.
Am ajuns să înţeleg că omul care nu mai împărtăşeşte cu tine ceea ce gândeşte, ce simte, ceea ce trăieşte, deja a renunţat să-i mai pese de tine.
Omul care nu se lasă găsit, nu merită să fie căutat. Cine te ignoră, nu pune preţ pe ceea ce simţi. Nu încerca să vezi pe cineva, care nu dorește să se lase văzut, pentru că nu poți obliga pe nimeni să-ţi ofere bucăţele sufletului său. Nimic durabil nu se întemeiază pe indiferenţă. Nimic bun nu iasă din constrângere şi obligaţie. Nici iubirea, nici prietenia, nici inima, nimic nu poate fi oferit cu forţa. Lăsaţi-le oamenilor libertatea să vă caute, să vă accepte, să vă iubească sau nu... Dacă le pasă, ei singuri vor dori să fie în preajma voastră. E greu să ajungi să ai această atitudine, însă e cea mai bună alegere, dacă vrei să nu mai suferi... Am învăţat că nu poţi să schimbi sentimentele cuiva, impunându-ţi voinţa.Tot ce poţi să faci este să-ţi schimbi tu atitudinea, să priveşti altfel lucrurile. Lucrurile minore nu sunt pentru sufletele mari.
Să iubiţi oamenii pentru care sunteţi o prioritate , să vă înconjuraţi de oameni care vă preţuiesc şi vă sunt aproape, indiferent de greşeli, de supărări, de conjuncturi nefavorabile.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.