Treceți la conținutul principal

Stropi de visare...


Plouă neîntrerupt... Parcă zăgazurile cerului s-au rupt. Stau şi privesc pe fereastra spectacolul ploii. Ploaia mă face conştientă de a privi mai mult în interior, de a-mi acorda timp pentru a fi cu mine,a mă cunoaşte şi a mă înţelege, de a aprecia fiecare clipă aşa cum vine... Stropi de visare, de linişte, de acceptare trec prin mine.
Ploaia cântă o melodie ce îmi dă emoţia vie a dragostei. Realizez că ploile de vara sunt scurte asemenea unor săruturi fugare pe care cerul le dă pământului umezit de un dor adânc. Mai realizez, că aşa cum Natura are nevoie nu doar de soare, ci şi de ploaie, şi noi, oamenii avem parte de ploi şi furtuni sufleteşti, pentru a ne trezi şi a ne face să preţuim soarele, seninul din privirea vieţii, care apar mai puternic pe cerul nostru. Suntem puternici, atunci când cădem şi ne ridicăm mereu, mai dornici de a merge mai departe, nu atunci când nu cădem niciodată. Dacă nu am cădea, nu am aprecia cum e să te înalţi, dacă nu ar ploua, nu am şti să ne bucurăm de soare... Dacă nu am pierde, nu am preţui câştigul, dacă nu am fi înfrânţi, nu am şti să ne bucurăm de victorie, iar dacă nu am iubi, nu am şti cât valorează un om, o clipă, o viaţă…
În timp ce aşteptăm razele de soare să ne scalde anotimpurile existenţei, să privim ploaia, să ne lăsăm mângâiaţi de ea.

19.06.2014

 Autor: Lavinia Elena Niculicea

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.              
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe