Întotdeauna
am pus preţ pe sinceritate, pe faptul de a fi deschis, de a fi transparent.
Însă pentru a fi aşa, trebuie să dai jos multe măşti, să-ţi laşi chipul
sufletului să fie citit.
E nevoie
de curaj să arăţi cine eşti, mai ales în societatea actuală, în care sunt mai multe măşti, decât
chipuri reale, mai multe zâmbete contrafăcute, decât privire sincere, mai multe
ambalaje care-ţi iau ochii, decât suflete luminoase.
E nevoie de curaj să fii
sincer mai ales cu tine însuţi şi apoi cu ceilalţi. Pentru asta trebuie să te
fi lovit măcar o dată minciuna, să te fi dărâmat măcar o dată îndoiala.
E nevoie
de curaj ca să ai îndoieli, nu doar certitudini…
E nevoie
de curaj ca să fii aşa cum eşti tu, nu cum ar dori lumea să fii.
E nevoie
de curaj că să-ţi arăţi zâmbetele, când ceva te doare, nu doar lacrimile.
E nevoie de curaj pentru a zbura, când tot
ce poţi este să te târăşti.
E nevoie de curaj să poţi dărui, când ceilalţi
nu vor sau nu ştiu să primească.
E nevoie
de curaj să iubeşti şi să o arăţi, când ai fost rănit de prea multe ori.
E nevoie
de curaj ca să trăieşti cu adevărat, nu doar să supravieţuieşti.
3.04.2014
3.04.2014
Îndrăzneşte să simţi, să crezi, să trăieşti...
Comentarii
Trimiteți un comentariu