Fulgi de albe dorinţe cad cu repeziciune
peste inima
mea...
Se îmbulzesc, mă sărută şi mă
răsfaţă
cu clipe de
iubire.
Mi-e sete de alb, de zăpada de
visuri,
bătătorite de
paşii încrederii,
de stelele aprinse în focul
cuvintelor,
de fiorul
dragostei noastre.
Mi-e dor de clinchetul sufletului
tău,
dăngănit de
dor,
ce-mi făcea inima să cânte
colindul
cu iz de
eternitate.
frumos tare..
RăspundețiȘtergereSuperba poezia, iti creeaza o stare de visare amestecata cu speranta...mi-a placut in mod deosebit:"Mi-e dor de clinchetul sufletului tau/danganit de dor" Felicitari!
RăspundețiȘtergereD-na Valeria, mă bucur că v-am transmis emoții calde într-un anotimp rece! Vă mulțumesc!
Ștergere