Treceți la conținutul principal

Viaţa m-a învăţat trăirea dragostei


Scrisul este pentru mine ca şi cum mi-aş înmuia degetele sufletului în călimara vieţii  şi aş face iubirea să existe pe foaia clipelor. Am învăţat să gust limpezimea unei lacrimi, candoarea unui surâs, eternitatea unei clipe. Am învăţat să simt tremurul unei flori, atingerea diafană a fluturilor, frumuseţea inimii... Şi astfel Viaţa m-a învăţat trăirea dragostei. 
Viaţa e atât de scurtă şi fragilă, încât e trist să ne-o irosim prin ură, resentimente, regrete, invidie, răutate, mâhnire. Eu vreau să fiu o avocata a frumosului, a existenţei care se împlineşte prin iubire... pledez necontenit pentru iubire! E atât de minunat să poţi iubi fără nicio limită, fără să ţii cont dacă cel de lângă tine e receptiv la tot ceea ce ii dăruieşti. Am învăţat să iubesc oamenii, indiferent de cum mă tratează. Cred ca cel mai greu examen al omului pe acest pământ este să-şi iubească duşmanii...  Ne putem considera OAMENI, doar atunci când lăsăm ca iubirea să se exprime liber.
Ceea ce face un om viu este dragostea. Doar ea ne face capabili să trăim cu adevarat, iar sufletul nu mai moare.Sunt oameni care deşi trăiesc, sunt morţi pe dinăuntru, necunoscând valoarea unui zâmbet, lumina unei priviri, dulceaţa unui cuvânt, vindecarea unei atingeri, căldura unei îmbrăţişări...nu stiu să privească şi să simtă iubirea ascunsă în cântecul naturii.
Dacă ştii ce înseamnă să iubeşti, eşti cel mai bogat om. Puterea interioară vine din iubire. Fericirea atinge apogeul prin iubire. Nimic nu vine în existenţă fără iubire... Şi dacă acest cuvânt - iubire - e atât de important, de ce mulţi oameni nu şi l-au însuşit în vocabularul sufletului. Noi,oamenii, nu putem vorbi aceeaşi limbă, fără cuvintele dragostei.
În calitate de creator, vreau să învăţ oamenii să simtă iubirea, să creeze zâmbetul, să spere şi să-şi urmeze visul până dincolo de stele...



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.              
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe