Mărturisesc că iubesc cel mai mult marea. E un loc special ce-mi induce o stare de bine, de linişte, de visare şi iubire. De multe ori,căutam compania mării. Simţeam că mă contopesc cu ea. Visurile, dorinţele mele erau valuri năvalnice ce se zbăteau cu putere de malul sufletului meu. În ele se reflectau raze de lumină şi speranţă.
Pescăruşii albi se roteau în jurul mării ca într-un dans iniţiatic al iubirii, valsând pe muzica dulcilor amintiri ale mării albastre. Strigătul lor ascuţit se confunda cu strigătul sufletului meu. Cântul lor era ecoul meu.
Vezi mai multe imagini din Calatorii
Marea cânta un cântec vechi de iubire, ce purta scris în el tumultul pasiunilor arzătoare dar în acelaşi timp şi calmul sufletelor îndrăgostite ce cunosc misterul iubirii sacre şi gustă fericirea de”A fi”. Era ca şi cum, o mare de dorinţe cânta în mine cântecul iubirii pe care sufletul îl recunoştea şi îi cânta fiecare notă, purtat fiind de dansul mistuitor al trăirilor.
Marea mă chema spre ea, mă atrăgea, mă simţeam vrăjită de unduirile-i tainice ce parcă făceau un ritual aparte. Îi simţeam vibraţia înaltă ce rezona cu mine şi în acelaşi timp trăirile-i cele mai profunde. Pătrundea în fiinţa mea glasul grav al mării, care mă îndemna neîncetat sa-i ating rănile adânci, să-i cunosc secretul ce-l poartă de mii de ani, un secret ce ascundea durerea iubirilor pierdute. Aceste trăiri i s-au sedimentat în adâncuri.
De aceea, astăzi îndrăgostiţii se întâlnesc la malul mării, vrăjiţi de cântecul ei, încercând neîncetat să-i dezlege taina vibraţiei unice. Fiecare iubire ce a int
rat în viaţa mea, a fost asemenea unui val înspumat care loveşte impetuos în sufletul meu creat din lumină, o lumină creatoare, din înalt coborâtă spre a-mi alchimiza fiinţa.
Îmi plăcea să păşesc pe nisipul fierbinte al plajei, format din pulbere fină, parcă ruptă din soare. Era ca şi cum eu păşeam pe tărâmul amorului adoleşcentin care-mi ardea fiecare particulă a sufletului,o transforma, o amprenta şi îi imprima nebunia clipei rebele.
Pescăruşii albi se roteau în jurul mării ca într-un dans iniţiatic al iubirii, valsând pe muzica dulcilor amintiri ale mării albastre. Strigătul lor ascuţit se confunda cu strigătul sufletului meu. Cântul lor era ecoul meu.
Vezi mai multe imagini din Calatorii
Marea cânta un cântec vechi de iubire, ce purta scris în el tumultul pasiunilor arzătoare dar în acelaşi timp şi calmul sufletelor îndrăgostite ce cunosc misterul iubirii sacre şi gustă fericirea de”A fi”. Era ca şi cum, o mare de dorinţe cânta în mine cântecul iubirii pe care sufletul îl recunoştea şi îi cânta fiecare notă, purtat fiind de dansul mistuitor al trăirilor.
Marea mă chema spre ea, mă atrăgea, mă simţeam vrăjită de unduirile-i tainice ce parcă făceau un ritual aparte. Îi simţeam vibraţia înaltă ce rezona cu mine şi în acelaşi timp trăirile-i cele mai profunde. Pătrundea în fiinţa mea glasul grav al mării, care mă îndemna neîncetat sa-i ating rănile adânci, să-i cunosc secretul ce-l poartă de mii de ani, un secret ce ascundea durerea iubirilor pierdute. Aceste trăiri i s-au sedimentat în adâncuri.
De aceea, astăzi îndrăgostiţii se întâlnesc la malul mării, vrăjiţi de cântecul ei, încercând neîncetat să-i dezlege taina vibraţiei unice. Fiecare iubire ce a int
rat în viaţa mea, a fost asemenea unui val înspumat care loveşte impetuos în sufletul meu creat din lumină, o lumină creatoare, din înalt coborâtă spre a-mi alchimiza fiinţa.
Îmi plăcea să păşesc pe nisipul fierbinte al plajei, format din pulbere fină, parcă ruptă din soare. Era ca şi cum eu păşeam pe tărâmul amorului adoleşcentin care-mi ardea fiecare particulă a sufletului,o transforma, o amprenta şi îi imprima nebunia clipei rebele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu