Treceți la conținutul principal

Marea dragoste

Mi se cuibărise în suflet un dulce dor…al iubirii mareţ fior. Deşi îl cunoscusem cu câteva ore înainte, simţeam că vreau să-l revăd, să-i vorbesc, să mă bucur de prezenţa lui misterioasă care-mi sporea dragostea adăpostită fără veste în inima mea. Am realizat că încă e timp, el nu apăruse. M-am aşezat pe nisipul fin, mi-am scos din geantă jurnalul şi un creion şi am început să aştern pe foaie tot ceea ce simţeam.

„Iubitul meu, stau şi te aştept la malul mării, nerăbdarea şi speranţa copleşindu-mi întreaga fiinţă. Sufletul meu e un pescăruş singuratic ce te strigă neîncetat, iubirea mea. Oare mă poţi auzi? Aş vrea atât de mult să auzi strigătul inimii mele ce te cheamă să-i alini dorul şi să apari din nou pe această plajă în care lumile ni s-au intersectat. Mi-e dor de ochii tăi în care sufletul meu citea nemărginirea. Eu consider că nu te-am găsit, ci că te-am regăsit după lungi căutări. Binecuvântata mare ne-a adus împreună, ne-a unit sufletele ce tânjeau după aceste clipe celeste ce le-am trăit noi doi. Oare simţi şi tu la fel? Ai simţit conexiunea specială şi perfectă dintre noi?
În acele clipe de dragoste, am simţit atingerea suavă a îngerilor, care ne-au acoperit cu aripile lor şi ne-au sărutat sufletele chinuite de dor. Am simţit că suntem binecuvântaţi cu cea mai frumoasă dragoste.

Vezi mai multe video din Muzica
La fel ca marea, tu iubitul meu, eşti plin de mister şi profunzime. Vreau să plonjez în valurile sufletului tău şi să scot la suprafaţă secretul care zace în adâncimile tale. Mi-ai făcut inima să râdă de fericire. Ea tresaltă atunci când îţi rostesc numele. Oare de ce? Cred că ea te-a recunoscut din prima clipă ca fiind jumătatea ei...marea dragoste".
Mi-am dat seama că se făcuse târziu. Timpul a zburat atât de iute în timp ce scriam. Eram pe un tărâm minunat-acel al dragostei. Acolo unde nu există timp, nici spaţiu, ci doar emoţii pure, dorinţe puternice şi sentimente alese. Mă aflam într-un carusel al emoţiilor din care doream să nu mai cobor. Am rămas pe acea plajă aşteptând ca iubirea să reapară şi să alunge amurgul definitiv din viaţa mea.

Vezi mai multe imagini Haioase

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...