Lavi en rose

Nu m-ai învăţat să îmblânzesc zăpezile, ci m-ai învăţat să pot dansa cu primăvara, păşind printre flori simt inima Naturii cum bate, pulsul ei se contopeşte cu al meu iubirea mi se desprinde de pe artere înmugurind în sânul cuvintelor. Gândul mi se aşază ca un curcubeu peste lume, iar soarele se ridică pe vârfuri să fie la înalţime cu visele mele... Inima mi se găteşte în miez de viaţă renăscând din propria durere c-un vals alunecă pe marginea timpului - un salt către noi înşine. ( Lavinia E. Niculicea, 18 martie 2017)

Cerul şi pământul fac schimb de replici stropi de vise  fardează orizontul. E anotimpul ploilor amare - flori de cireş curg  de pe buze de îngeri. Cerul şi pământul  îşi vorbesc prin oameni, lăsându-şi unul altuia un răvaş nesemnat de timp. De pe reverul infinitului cad surâsuri ruşinate de îmbrăţişările norilor, de atingerile florilor, de hazul fluturilor când primăvara se dezbracă în frunzişul speranţei, Mugurii ne învaţă limbajul luminii. Ne uităm prin lentila iubirii recunoaştem în noi cerul şi pământul Îl vedem într-un zbor  pe Dumnezeu. (versuri: Lavinia E. Niculicea, 12 martie 2017)

Mai răsare-n colţ de vis,  un fir crud de poezie… Se dă în balansoarul muzelor, atingând cu tălpile primăvara. Mugurii se zburlesc de dor şi mi se agaţă de suflet – pasăre ce-şi caută zborul în râsul cerului… O, dulce primăvară, deschide-ţi ochii,  să citesc în ei catrenele luminii să mă pot plimba prin pădurile cu rouă, iar verdele să mă invite la dans… Cheamă-mă cu surâsul ghioceilor – ciocănit la poarta durerilor să le deschid cu o lacrimă, speranţa să mă îmbrăţişeze şi să-mi crească din nou rădăcini către mâine… Versurile: Lavinia E. Niculicea

Tăcerea-i săgeată cu vârful de dor îndreptat către mâine, Perforează înţelesul vieţii printr-o lacrimă… Inima a învăţat să tacă, iar clipele sunt pietre ce vorbesc despre noi. Buzele le leg cu o basma de vise. Prin doruri, mă nasc din nou, în acea tăcere anonimă, unde întrebările nu au grija răspunsurilor. Deodată, mă înţeapă un vis mă doare liniştea… Îl atârn de secunde, îl fixez de speranţă – un déjà vu în catacombele sufletului… (Autor: Lavinia E. Niculicea, 3 febr. 2017)

Am avut bucuria să citesc zilele acestea o carte foarte complexă şi interesantă, intitulată: ,,Mă numesc albastru, de Marius Leordeanu, un tânăr cercetător, poet, compozitor. Mai jos vă redau impresiile mele despre această carte, invitându-vă să o citiţi: Cartea de faţă e o confesiune sinceră a unor trăiri înalte, o călătorie fascinantă a autorului care face înconjurul lumii interioare, căutând ardent comorile ascunse ale lui Dumnezeu –adevărul, credinţa, iubirea, înţelepciunea… Cu fiecare pas le regăseşte în sine printr-o culoare, care îi dă identitatea, aceea de explorator al profunzimii. E minunat cum Marius Leordeanu alege nuanţa cea mai subtilă pentru a revela inefabilul, miracolul de a vedea, pentru a desena în el şi în ceilalţi firescul, nevoia de cunoaştere, a da un nou înţeles vieţii şi lucrurilor. Prin linii clare, îşi dezvăluie desenul ascuns al sufletului, cu o credinţă nezdruncinată, ca a unui copil ce crede în ziua de mâine. De fapt, cartea e şi o reîntoarcere la c...

Vă invit să citiţi o recenzie interesantă, a volumului meu de poezie, ,,Dansând cu cerul". Mulţumesc autorului. Mă bucur că i-a plăcut şi a rezonat cu modul meu de a simţi. https://goodread.ro/recenzie-dansand-cu-cerul-de-lavinia-elena-niculicea/#.WGyMs_lVLV4.facebook

Azi, mi-am atins visul şi la propriu, nu doar la figurat. Mi-am ţinut în palme cartea. E un sentiment unic! Un vis devenit realitate, pe care l-am ţesut timp de mai bine de 2 ani cu firele iubirii, inspiraţiei, travaliului creator, speranţei şi luminii. E pentru toti aceia care doresc să simtă emoţia unui suflet dansând cu cerul. Cei care doresc această carte scrisă cu condeiul inimii, înmuiat în lumină, o pot avea de azi. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ajutat să-mi împlinesc acest vis, pentru că mi-a dat inspiraţie şi susţinerea oamenilor ce au crezut în mine. Mulţumesc Editurii Genius şi d-lui  Alensis De Nobilis  pentru alegerea inspirată a coperţii. Multumesc pentru prefaţa cărţii, prof. Nelu Barbu Mulţumesc, Mama!  <3 DanDeci, cine doreşte un dans... cu cerul?