norii se nasc mereu alții
soarele a rămas același în războaiele mele
un soldat neînvins de milenii
îmi dă trezirea într-o lume ce și-a lăsat
visurile sub tranșee
privesc în ochi cerul ca un condamnat
la nemurire
împingând iluziile pe marginile
nopților
păsări îmi exorcizează frica de zbor
mi se lipesc de buze înălțimile abstracte
ce n-aș da să fiu o floare de câmp
fluturi de Rai să mă colinde cu infinitul
să mi se oprească pe umeri
cea mai frumoasă mirare...
Versuri: Lavinia Elena Niculicea
Foarte emotionante versuri !
RăspundețiȘtergere