Treceți la conținutul principal

Să fii tu însuţi


Gândul meu de azi: 
Am înţeles că cel mai bun lucru în viaţa este să fii tu însuţi… Să rămâi ceea ce eşti chiar dacă lumea încearcă să te introducă sub tiparul ei. Am ajuns la un punct în care nu mă mai interesează ceea ce cred ceilalţi despre mine, dacă mă apreciază sincer sau nu. Asta e problema lor. Viaţa este prea scurtă pentru a trăi ca sa fii pe placul celorlalţi. E important să ajungi să te cunoşti pe tine şi să te simţi bine în pielea ta. Nu caut să fiu acceptată, preţuită şi iubită cu orice preţ şi de către oricine. Mă caut pe mine prin jungla asta de (pre)judecăţi, de păreri şi prin labirintul meu sufletesc. Mereu mama îmi spunea că sunt prea încăpăţânată şi am o personalitate prea puternică. Iar eu îi răspundeam că nu s-a născut omul acela care să mă poată domina. emoticon smile Cred că am fost creată cu o inimă rebelă şi non-conformistă, căreia nu-i place să i se impună lucruri (cred că este şi o caracteristică a "taurului") . Nu încerca să te schimbi pentru ca oamenii să te iubească. În loc de asta, iubeşte mult şi atunci te vei schimba. (nu pentru cineva). Iubirea presupune să fii iubit pentru ceea ce eşti şi ceea ce simţi, şi nu pentru ceea ce posezi şi ceea ce ai putea deveni. Pentru că oricât ai încerca să adaugi ceva corpului tău sau personalităţii tale există riscul ca celălalt să nu te iubească. Mai bine să fii neacceptat pentru ceea ce eşti decât iubit pentru ceea ce nu eşti.
Am înţeles că iubirea nu poate fi forţată, iar prietenia nu poate fi impusă. Oare poţi să forţezi norii să dea mai multă ploaie, soarele să strălucească mai mult, iarba să crească mai repede, florile să parfumeze mai profund… Aşa e şi cu dragostea. Are propriu ei mers şi rost… Las-o să curgă liber cum şi către cine doreşte.
Experientele dureroase m-au făcut să "vad" altfel viaţa... prin ochii mei şi nu ai altora. Multumesc, Doamne, că m-ai "trezit" şi că Sunt!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Să-ți faci timp

Să-ți faci timp să miroși o floare, Să te înveșmânți cu ale ei culori. Învață să-ți lași parfumul în zare, Nu uita că pașii-ți sunt trecători.   Omule, știi cât prețuiește o clipă? Ai privit firul strivit de-un pas? Mult prea grăbit, întâmplările-s risipă De visuri întâmpinate la popas.   Găsește timp pentru tot ce te alină, Pentru taina ascunsă în graiul naturii. Privește izvorul cum undele-i îngână Verdele furat din ochiul pădurii.   Ascultă pasărea cu al ei misterios cânt, Pe note divine te-nvață simplitatea. Ascunde-ți grijile în al înserării vânt, Fii una cu cel de lângă tine și cu divinitatea.   Dumnezeu se va uita în seiful inimii De vei strânge comori în locuri celeste. Vei fi slăvit de îngeri până la sfârșitul lumii, Oferindu-le cea mai frumoasă poveste.              
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe