Treceți la conținutul principal

Oamenii care îţi stau alături...


Oamenii care vor să îţi fie alături vor fi acolo, indiferent de loc, de timp, de conjunctura... Vor lupta pentru tine, vor face tot ceea ce e necesar ca tu să simţi că ai un loc în viaţa lor.
De azi, nu mai vreau să lupt pentru cineva care nu face un minim efort să lupte pentru mine, pentru ceea ce imi doresc şi mă face fericită. Am realizat că tu eşti singur în a căuta fericirea şi a ţi-o procura. Pentru că din exterior nu ştie nimeni ce luptă duci înăuntru şi ce sentimente porţi cu tine în fiecare clipă.
Dacă nu spun tot ce ştiu nu înseamnă că nu înţeleg tot ce se întâmplă.
De azi, vreau să mă inconjor cu oameni sinceri, care-şi deschid total inimile în faţa mea, care pot să mă privească în ochi, chiar de greşesc, care nu se ascund într-o carapace virtuală sau reală.
Am încercat de multe să îi menajez pe cei la care ţin, să nu sufere şi am făcut totul pentru ei. Dar oare, ei ştiu asta? Ştiu ei câţi spini am smuls din inimă, câte lacrimi am ascuns în perină, câte visuri am scăpat printre degete de dragul lor?
Am învăţat recent că oamenii care iubesc nu fug, nu se ascund, nu simulează, nu tac..
Oamenii care te iubesc te cauta, îţi vorbesc, fac gesturi frumoase, doar ca să te vadă zâmbind, împărtăşesc cu tine bucăţele din viaţa lor, cu bune şi cu rele, sunt acolo pentru tine, chiar de pierd sau suferă.
Ştiu cum e să te doară până la lacrimi viaţă, să-ţi înţepi inima în iluziile vieţii, să urli de dor, de drag, să pierzi pe cine iubeşti, să te ardă lacrimile, încât părticele din suflet să se carbonizeze... Şi totuşi când viaţă şi oamenii mă lovesc, eu continui să merg înainte, iubind.

24.01.2015

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

,,Ramuri de migdal înflorit” – O lecție despre speranță și renaștere

  „Ramuri de migdal înflorit” , de Van Gogh, este unul dintre tablourile pe care artistul le-a pictat în puținele momente de fericire pe care le-a avut. Pictura a fost realizată în februarie 1890, ca un cadou pentru nepotul său nou-născut, fiul fratelui său Theo, care a primit numele Vincent. Migdalul înflorit simbolizează renașterea, speranța și noile începuturi. Înflorește la începutul primăverii, uneori chiar în februarie, devenind un simbol al triumfului vieții asupra iernii. Este o lecție despre speranță și despre fericirea care se naște din fragilitate și din înrădăcinare în solul vieții. O pictură care ne deschide ochii spre frumusețe și inima spre lucrurile care contează: să te oprești și să privești, să respiri, să admiri cerul, să descoperi adevăratele bucurii. Astăzi, tabloul poate fi admirat la Muzeul Van Gogh din Amsterdam , unde rămâne o mărturie a sensibilității și talentului unic al pictorului. ,,Dacă iubeşti natura cu adevărat, o găseşti pretutindeni frumoasă.” ,,Î...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bine-ai venit, Aprilie!

Bine-ai venit, Aprilie, cel care aduci înflorirea zâmbetelor, ce au stat atâta timp zgribulite în iarna durerii. Te rog să mă tratezi cu blândeţe şi să nu-mi ucizi speranţele. Priveşte-mi ochii şi citeşte în ei, un dulce vis în care a încolţit aşteptarea, a ceea ce este mai bun, mai pur, mai luminos… Sunt doar un simplu om care speră, crede, visează, iubeşte, într-un cuvânt: trăieşte. Iubite, Aprilie, trezeşte-mă mereu cu soarele iubirii, îmbracă-mă cu flori de cireş dornice de a alunga monotonia din gânduri, respiră-mă prin verdele crud al ierbii ce mi-a înmugurit în aorta sufletului, potoleşte-mi setea şi foamea de frumos prin culorile tale cu care pictezi infinitul. Tu, Aprilie însemni pentru mine: narcise îngălbenite de atâta linişte şi zâmbet, lalele frumoase ca dorurile îndrăgostiţilor, lăcrămioare scumpe ca lacrimile rostogolite în tăcerea clipei, zambile parfumate ca visele din zori, liliacul plin de amintiri şi speranţă ca sufletu ce te aşteaptă neîncetat, gingaşe...
2 comentarii
Citiți mai multe

Lasă iubirea să fie farul tău

  Viața e atât de efemeră – o clipire, iar noi suntem mai fragili decât ne place să credem… Aș spune că suntem „fluturi de o zi”. Nu primim niciun contract de garanție când venim pe lume – cel mult o promisiune de a fi parteneri în propria noastră existență. Și chiar și această promisiune se rupe uneori: viața ne pune la încercare, ne cere un preț mare în lacrimi și durere. Nimeni nu ne garantează că vom fi fericiți, că ziua de mâine ne aparține, că „vom face…” sau „vom fi…”. Tot ce avem cu adevărat este darul de astăzi. Clipa pe care o respirăm acum este singura care ne aparține. Ne pierdem ușor viața, dar mai trist este că ne pierdem în detalii, în lucruri mărunte, uitând să prindem sensul vieții și al suferinței. Toate lucrurile prin care am trecut m-au întărit, dar nu m-au înrăit. Știu ce înseamnă să suferi, să pierzi oameni dragi, să cazi și să te ridici. De aceea, încerc să valorific clipa: să dăruiesc, să iubesc, să fac bine, să alin – așa cum pot, prin cuvânt. Tragic nu est...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe