Ploaia îmi bate la fereastră
Cu degetele nostalgicei toamne
Imi şopteşte cu voce măiastră
Dragostea picurată pe gene.
Cuvintele-mi curg fără veste
Pe frunze colorate de dor
Se zbat-n mine visele terestre
Licori lăsate de îngeri în zbor.
Sorb cu nesaţ stropii albaştri
Potolindu-mi setea nebună de tine
Te dezmierd cu ai nopţii aştri
În clipa de amor, spăl efemera trăire.
Sunt umbra care-ţi vegheză ultimul gând
Vis deghizat în ale toamnei versuri
Înmoi călimara în lacrima unui amurg
Scriu în sufletul tău, ale vieţii răspunsuri.
Cu degetele nostalgicei toamne
Imi şopteşte cu voce măiastră
Dragostea picurată pe gene.
Cuvintele-mi curg fără veste
Pe frunze colorate de dor
Se zbat-n mine visele terestre
Licori lăsate de îngeri în zbor.
Sorb cu nesaţ stropii albaştri
Potolindu-mi setea nebună de tine
Te dezmierd cu ai nopţii aştri
În clipa de amor, spăl efemera trăire.
Sunt umbra care-ţi vegheză ultimul gând
Vis deghizat în ale toamnei versuri
Înmoi călimara în lacrima unui amurg
Scriu în sufletul tău, ale vieţii răspunsuri.
Comentarii
Trimiteți un comentariu