Scriu,scriu…încerc să nu mă gândesc la tine.Inevitabil,nu pot împiedica gândul să zboare la tine.El este ca un fluture neobosit,neliniştit,care vrea să ajungă la tine,floarea cea mai preţioasă.Gândul meu e vrăjit de tine,călătoreşte fără încetare să ajungă la tine.
Gândurile îmi sunt impregnate de chipul tău luminos,de zâmbetul tău enigmatic şi sfios,de doi ochi căprui ce îmi amintesc de o noapte înstelată,de buzele tale cu gust proaspăt de fragi,de părul tău negru ca smoala şi de pielea ta cu miros de flori de tei.Mi-ai înlănţuit inima cu mii de lanţuri grele şi ai pus lacăt fiinţei mele să nu mai iubeasc pe nimeni în afara ta.Privirea îţi era atât de enigmatică.Am ştiut din prima clipă că doar eu pot să dezleg misterul sufletului meu.
Ai trezit în fiinţa mea trăiri unice,inefabile şi complexe,cuvintele mi se par prea sărace pentru a descrie exact tot ceea ce am simţit în momentul când te-am privit întâia oară.Eram pur şi simplu vrăjită de tot ceea ce vedeam,auzeam şi simţeam.Era o emoţie ciudată,unică şi profundă,percepeam o vibraţie puternică,fiecare atom al fiinţei mele era cuprins de o lumină specială,vie şi caldă,iar fiinţa mi-a fost îndată învăluită de o caldură diferită de tot ceea ce înţelegeam înainte prin căldură.Inima îmi intrase pe o frecvenţă înaltă,la o stare de extaz,pe un nivel elevat al trării.Descopeream în mine o lume minunată,un tărâm virgin,neexplorat până atunci.Sufletul meu se adăpa din izvorul cristalin al iubirii,ce susura un cântec nou,ştiut doar de noi doi, şi care curgea lin prin fiinţa mea însetată.
O ploaie de lacrimi binecuvântate îmi udă sufletul,un deşert ce nu cunoscuse ploaia iubirii.Privirea ta mă făcea captivă sufletului tău,da…era o robie dulce şi îmi doream să nu mai scap din acel prizonierat.Privirea ta trecea dincolo de trupul meu firav,îmi penetra fiinţa toată.Era ca un soare ce dizolva gheaţa depusă pe inima mea.Raze de iubire şi speranţă se răsfrângeau asupra mea,încălzindu-mi inima.Era o conexiune perfectă între două suflete ce s-au căutat asiduu un timp îndelungat.
Gândurile îmi sunt impregnate de chipul tău luminos,de zâmbetul tău enigmatic şi sfios,de doi ochi căprui ce îmi amintesc de o noapte înstelată,de buzele tale cu gust proaspăt de fragi,de părul tău negru ca smoala şi de pielea ta cu miros de flori de tei.Mi-ai înlănţuit inima cu mii de lanţuri grele şi ai pus lacăt fiinţei mele să nu mai iubeasc pe nimeni în afara ta.Privirea îţi era atât de enigmatică.Am ştiut din prima clipă că doar eu pot să dezleg misterul sufletului meu.
Ai trezit în fiinţa mea trăiri unice,inefabile şi complexe,cuvintele mi se par prea sărace pentru a descrie exact tot ceea ce am simţit în momentul când te-am privit întâia oară.Eram pur şi simplu vrăjită de tot ceea ce vedeam,auzeam şi simţeam.Era o emoţie ciudată,unică şi profundă,percepeam o vibraţie puternică,fiecare atom al fiinţei mele era cuprins de o lumină specială,vie şi caldă,iar fiinţa mi-a fost îndată învăluită de o caldură diferită de tot ceea ce înţelegeam înainte prin căldură.Inima îmi intrase pe o frecvenţă înaltă,la o stare de extaz,pe un nivel elevat al trării.Descopeream în mine o lume minunată,un tărâm virgin,neexplorat până atunci.Sufletul meu se adăpa din izvorul cristalin al iubirii,ce susura un cântec nou,ştiut doar de noi doi, şi care curgea lin prin fiinţa mea însetată.
O ploaie de lacrimi binecuvântate îmi udă sufletul,un deşert ce nu cunoscuse ploaia iubirii.Privirea ta mă făcea captivă sufletului tău,da…era o robie dulce şi îmi doream să nu mai scap din acel prizonierat.Privirea ta trecea dincolo de trupul meu firav,îmi penetra fiinţa toată.Era ca un soare ce dizolva gheaţa depusă pe inima mea.Raze de iubire şi speranţă se răsfrângeau asupra mea,încălzindu-mi inima.Era o conexiune perfectă între două suflete ce s-au căutat asiduu un timp îndelungat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu