Lavi en rose

Vă ofer cu drag cel mai recent videoclip, "In lipsa ta..." Versurile îmi aparţin, iar muzica: Ennio Morricone & Dolce Pontes, (nu stiu cât de bine se potriveşte cu versurile, dar e melodia mea preferată). Sper să vă placă :

În loc de noapte bună, vă ofer un gând de iubire:  Iubirea e motorul care conduce inima, omenirea. Dacă noi nu îl mai alimentăm cu gânduri de bine şi trăiri profunde, va deveni nefuncţional. Prin urmare, societatea va fi una nefuncţională, care va confunda frumosul cu grotescul, iubirea cu hedonismul, fericirea cu distracţia, care va pune semnul egal între bani şi fericire, între succes şi valoare. Am înţeles că uneori noi înşine ne retezăm propriile aripi, ne minimalizăm simţirea şi visul nu mai poate să zboare. Oamenii au ajuns să se transforme în adevăraţi zombi, lăsându-se copleşiţi de griji, de lucruri neesenţiale. Pur şi simplu punem bariere pe drumul către noi înşine şi nu mai ştim să cântărim corect clipa. Niciodată sufletul nu va fi falimentar dacă il investim cu iubire. Autor:  Lavinia Elena Niculicea

Ştii, mamă, viaţa are prea multe indicatoare, dar nici unul de întoarcere, să mă ducă la naşterea ta, să îţi simt plânsul de stea să mai pot fi copil, când mă ţineai de inimă cu degete de vise, fragile ca atunci când oamenii iubesc. Acum clipa ţipă şi eu tac vreau să-ţi aud cântecul de leagăn iubirea să mă legene pe genunchii tăi, tainele lumii să-mi adoarmă pe buze. Mamă eşti o rugăciune venită din suflet de copil înălţată către stele pe un fir de durere, o lacrimă de dor pe care o caut în ochii lui Dumnezeu. Doamne, mai plângi să o pot cuprinde în palmele clipei să se nască-n cuvânt. Ştii, mamă, zilele sunt întrebări ce-şi caută rostul, eu un punct în infinitul vieţii. Ţi-am fotografiat surâsul îl developez de câte ori mi-e dor. E în alb şi negru, dar îl colorez C-un „Te iubesc”! (Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 19 iulie 2016)

                     Negociez cu Dumnezeu         ca oamenii să-nflorească         şi pomii să iubească sub clar de… anotimp să fie un schimb de fiori.         Printre ramuri de vise, simt chipul celui drag, mă leagă la ochi cu dragostea ce vrea să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea, unul în sufletul altuia. Tu trişezi şi-ţi deschizi din când în când inima să mă zăreşti în irisul clipelor. Negociez cu timpul             să te văd mereu ca acum             imună la miopia lumii prin ochi să-mi treacă Pământul să văd tot ce n-am înţeles, culegând din oameni puterea de a vedea nevăzutul iubirea de a înţelege non-sensul; prin vene să-mi curgă Cerul să simt tot ...

Azi nu ne spunem nimic ne privim inimile ne dor întrebările aşa că tăcem... Tu într-un colţ al lumii eu în altul... Pedepsiţi parcă de viaţă stăm pe coji de gânduri, ascultându-ne unul altuia bătăile inimii. Liniştea asta   are un diagnostic fatal,   cine poate să-l pronunţe? Preferăm să mergem mai departe cu simptome de dor,   pe care le înşelăm cu un plasture de tăcere, înghiţit cu regretul că nu ne-am spus totul. Ca să ne vindecăm unul de altul ne-ar trebui un infinit de secunde şi nu ştiu dacă dragostea aşteaptă. Rămâne acest „feeling” ca niciodată, o respiraţie cu puncte de suspensie şi un semn de întrebare... (Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 13 iunie 2016)

Vă ofer videoclipul "Inger alb", ce face parte din proiectul cultural artistic: Parfumul clipei. Armonii poetice. Carte CD. Muzica, voce, orchestraţia muzicală: Dan Lucian Corb Versurile: Lavinia Elena Niculicea Vizionare plăcuta!

Vino, împrumută-mi A ripi să zbor unde ţi-e visul să îl răscumpăr prin iubirea ce-mi arată că un B ine se învaţă suferind. C red din nou în dragoste când ating un D or. Viaţa e mai mult decât un mers târâş… E un zbor nefrânt de secunde. Lângă I nima vine o l acrimă lângă L acrimă, un S urâs. Prin clepsidra luminii curgem noi… Ş i eterni vom fi, de iubim, T impul îl vom amăgi, învăţând pe de rost … alfabetul V ieţii. (Versurile: Lavinia Elena Niculicea, 25 mai 2016)