Treceți la conținutul principal

Postări

Seven days in Reality

Bine v-am regăsit, dragi prieteni! Zilele acestea am fost (pre)ocupată cu activităţi literare şi nu numai… Ancorată mai mult în realitatea fizică şi în special în cea spirituală. Mai aproape de Dumnezeu şi mai departe de lumea iluzorie a facebook-ului, în care de multe ori, aparenţele predomină. Ce e mai important pe lumea asta? Să-l simţi pe Dumnezeu aproape, să vezi că există oameni dragi şi buni cărora le pasă, să fii acolo, în realitatea sufletului, acolo unde poţi să te  reîncarci, să te întâlneşti cu tine cel real şi să te reinventezi. Universul interior aşteaptă să fie sondat, îmbogăţit… Tot mai mulţi oameni neglijează acest aspect esenţial pentru cunoaşterea şi evoluţia noastră. E bine-venit acest respiro de la virtual şi plonjarea în realităţile minţii şi sufletului… Ai o altă viziune asupra situaţiilor imprevizibile, asupra oamenilor din jur şi a vieţii… Am început să decantez adevărurile şi să am o altă abordare a lucrurilor… În lumina adevărului vezi altfel oamenii...

Bolnavă de… iubire

Doamne, sunt bolnavă de… iubire Te rog, donează-mi încă o inimă. Mi-aleargă prin vene, fior de nemurire   În salonul vieţii, mai curge o lacrimă. Recunosc acum că iubesc cu adevărat Sunt un simplu om, cerşetor de fericire Dorul meu îl dau celui drag, nemăsurat, Împrumutând din a îngerilor simţire. Doamne, sunt flămândă de… lumină Stau la coadă pentru un surâs de înger Să mă înfrupt din a Ta pâine fără vină Aripile să-mi crească dincolo de cer. Doamne, mă mistuie un vis…o fantezie Caut… şi mă lupt cu morile de vânt, Un Don Quijote ce crede că viaţa-i poezie Şi pentru adevăr merge la capăt de pământ. Am învăţat că trebuie să cred mereu în bine Chiar dacă asta e considerată nebunie Doamne, chiar de-ar arunca cu pietre în mine Ajută-mă să zâmbesc lumii… ca o petunie. (Autor:  Lavinia Elena Niculicea , 15 septembrie 2015)

O zi de toamnă cu el...

O zi de toamnă cu nostalgia în privire, ce împrăştia parfumul dulce al strugurilor copţi… Frunzele simţeau bucuria de a dansa cu vântul neliniştit. Atunci, i-am surprins privirea - roză dusă de vânt, ce căuta înţelesurile vieţii şi l-am întrebat: - Ce iubeşti mai mult? - Iubesc libertatea păsărilor pentru că în zborul lor cutezător îţi regăsesc sufletul. Aripile lor ascund dorul de cer, de veşnicie. În fiecare tril de-al lor e o fărâmă din zâmbetul tău. De câte ori privesc o  pasăre, înţeleg de fapt, cum e să fii om, cum e să fii tu… liberă, fragilă, puternică, visătoare, curioasă, veselă şi neînfricată în zborul dragostei. - Atunci, vreau să-mi fi singurul cer spre care să alerg, să-mi odihnesc visurile, pe perina alburie a sufletului tău, am spus eu, luminată de nuanţele toamnei. L-am întrebat, din nou: - Ce iubeşti mai mult? - Iubesc florile suave de mai pentru că-mi vorbesc despre parfumul sufletului tău, despre primăvara visurilor uitate, despre lumina blândă care mă ...

Dialog cu ploaia

- Vino, ploaie, apropie-te vreau să stăm puțin   tête-à-tête … să-ți privesc în ochi fulgerele de Mai, al dragostei deochi nebunesc destin, copil răsfățat și bălai. Dragă ploaie, leagă-mă de cer cu vise albastre să descifrez al tău mister, în a vieții luntre să plutesc aproape ca lebăda pe ape. - Hai, dezbracă-mă în lumina ta, fără inhibiții,   privește-mi inima - tablou nud expus în galeria iubirii. - Frumoasă pământeană îți licitez dorul ăsta, ud, ce umblă hai-hui prin toamnă! - Cât crezi că poți să dai? Vreun potop de Rai? Dragă ploaie, nu e de vânzare, el mi-e copacul din care culeg stele căzătoare… Mai bine să-ți scriu un răvaș pe o frunză de lacrimi celui drag să-i lași o pereche de vise inima-mi de patimi și de ploi interzise… ………………………. Să crezi în povești Ele te duc pe file de amor Ploile îți spun cine ești Om ce poart-un dor… (Autor:  Lavinia Elena Niculicea , 24 septembrie ...

Iubesc ploile...

Pentru că iubesc ploile şi poezia Anei Blandiana! Legat de această poetă, am o istorioară interesantă: "O întâmplare care avea să-mi anticipeze acest drum literar, a avut loc când eram în clasa a şasea. Mi-aduc aminte că profesorului meu de bilologie îi plăcea să-mi spună „Ana Blandiana”. Fiind pasionat de această poetă, el vedea în mine asemănări cu ea. La ora lui, eu eram "Ana Blandiana."  emoticon smile  Eu eram uimită pentru că pe atunci eu nu-mi explorasem latura poetică.  Puțin straniu, dar onorant pentru mine cea de acum. Acum înţeleg faptul că în viaţă nu există coincidenţe, ci anumite lucruri se întâmplă cu un motiv, au un rost al lor şi e important să fim fini observatori pentru a le percepe." Ceea ce contează e faptul că există oameni, situații ce ne intuiesc traseul vieții, inconștient sau nu... Încă o dată, am înțeles că viața nu e întâmplare, ci e un dar pe care îl descoperim clipă cu clipă, că acolo Sus Cineva ne ghidează pașii! (Momente autobiogr...

Mi-e dor, iubite...

Şi azi vă întâmpin cu o nouă poezie, să vă aducă pe aripi de fantezie... Cele mai recente versuri de... dor... de dragoste: Mi-e dor să alerg prin tine Labirint de vise diamantine Să te regăsesc din nou iubire Să legăm secundele de învrăjbire. Voi lăsa (ne)cuvintele să fie Zălog iubirii ce nu vrea să ştie Că inima nu poate fi înlănţuită De timp, de oameni hăituită… Voi grăi prin poeme nescrise Cu albastrul cules din flori de vise Alfabetul iubirii îl vom reţine, De vom scrie dorul cu litere aldine. Mi-e dor, iubite, să-ţi pot spune Te-am aşteptat ca pe o minune… Doar tu respiri prin fiecare poezie Hai,cântă-mi, la un pian de stele, o melodie. ( autor:  Lavinia Elena Niculicea , 16 septembrie 2015)

Dor de… albastru.

Azi, mi s-a făcut un dor de… albastru. Aşa că am privit cerul şi gândul mi s-a înseninat pe loc. Mi-am zis: Lavinia, capul sus! Acolo e Cineva care-ţi priveşte inima şi ţi-o face tare. Acolo sus, e Viaţa, care coboară în fiecare clipă pe o rază de speranţă. Inspir şi mi-e bine. Îmi zic din nou: Inimă, învaţă că orice zbor a început cu o cădere, că aripa – visul – mai întâi, trebuie să cunoască (în)frângerea, ca apoi să se înalţe şi să guste libertatea. Tu îmi (în)moi sufle tul în albastru pentru a putea culege Po(e)mul Iubirii… Ce bucurie că (îmi) eşti, că (îţi) sunt albastrul. Mulţumesc că eşti Doamne lângă mine şi mă ajuţi să simt… în albastru! E culoarea pe care te odihneşti Tu şi prin care creez eu. P.S. Azi, m-am trezit inventivă şi m-am jucat puţin cu parantezele pentru a da noi sensuri cuvintelor...  emoticon smile Săptămâna să va aduca sănătate, lumină, linişte şi numai lucruri bune... în special trăiri frumoase! (Gânduri în albastru,14 septembrie 2015, La...