Lavi en rose

Cred în oamenii care găsesc în orice clipă un sâmbure de frumuseţe, care culeg muguri de lumină chiar şi atunci când gerul vieţii îi loveşte. Cred în oamenii care şi-au păstrat sufletul de copil, care nu au renunţat să creadă în minuni şi nu au uitat ca iubirea e cea mai frumoasă poveste care merită spusă. Cred într-un anotimp ce nu are sfârşit, în care toate stările sunt flori ale iubirii… Cred în tainicul fior al primăverii. Cred în simplitatea şi bucuria adusă de lucrurile  mărunte, care ne pot regenera inimile. Cred că aducem primăvara în inimi prin cuvinte, prin zâmbete, prin iubirea ce o împărtăşim cu alţii. Cred în iubire, în bine, în frumos, în sinceritate, în poezie, în seninul privirii lui Dumnezeu, în minunea ascunsă în petalele Vieţii. Cred că eu sunt reală, doar atunci când iubesc. Tu în ce crezi? Iubesc florile de primăvară. Sufletul meu în ele îşi găseşte puterea de a zâmbi, de a visa şi de a crede...  emoticon heart Un gând de primăvară pen...

Când tu nu vii mă doare primăvara Nu mai întrezăresc a florilor lumină Crengile se înconvoaie de povara Mugurilor cu inima de dor plină. Când tu nu vii rău mă plânge cerul Cu lacrimi gustate de lună-n taină Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul Şi mă îmbrac cu durerea, a iernii haină. Când tu nu vii mă locuieşte pustiul Cu buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul În veri târzii noi doi să ne revedem. Când tu nu vii îmi reproşez (ne)uitarea Că am lăsat amintiri pe un ţărm de cuvânt Au venit valuri hapsâne şi mi-au dus iubirea, Dar nu-i nimic pierdut, cât timp ştiu cine sunt. 28.03.2015 http://confluente.ro/elena_lavinia_niculicea_1427548942.html

În lumea în care trăim auzim mai mult veşti rele, decât veşti bune. Sămânţa de scandal e plantată tot mai des în media. Există mai multa încrâncenare şi mai puţină dragoste, mai multă disperare şi mai puţină speranţă. Mai mult zgomot şi mai puţină linişte. În aceste condiţii avem nevoie de veşti bune care să ne însenineze inima, care să ne dea speranţă. Avem nevoie de aripi care să ne poarte spre zări mai bune, spre un anotimp în care înfloreşte zi de zi iubirea. Să învăţăm zborul pe un cer pictat în culorile credinţei. În loc să reproşăm, am putea ierta. În loc să criticăm, am putea lăuda. În loc să fim nepăsători, am putea arătăm empatie. În loc să urâm am putea iubi. Acolo unde e întuneric să aprindem lumina. Acolo unde e întristare să aducem mângâiere. Acolo unde e deznădejde să aducem speranţă. Acolo unde e îngrijorare să plantăm zâmbete. Acolo unde e ură, am putea semăna seminţele bunătăţii. Acolo unde este durere să aducem vindecare şi bucurie. Acolo unde e nepăsare, ...

Cel mai frumos discurs, care mi-a rămas în suflet. Chiar şi după 3 ani de la auzirea lui, îmi curge o lacrimă de recunoştinţă şi de bucurie: "Lavinia Elena Niculicea a fost un copil blond cu ochi de lumină. O strigau Nichita Stănescu sau Ana Blandiana. O fată îndrăgostită de Eminescu, de liliac, de stele, de diamant, de suflet de toamnă...  Se trage din ungurenii veniţi din Siliştea Sibiului, ce-au coborât în sunet de talangă cu tot cu Mioriţa noastră şi-au luat cu ei şi pe ciobanul moldovean şi ungurean şi cel vrâncean, şi pe cel bun şi pe cei răi, i-au strâns în satul ăsta al ei şi al meu, Băbeni de Vîlcea.  De ce o stimez pe Lavinia Elena Niculicea? Pentru încercarea ei de a săruta încheietura unui suflet? Sau poate pentru că a vrut să transforme “orice piatră roasă de iluzii în oaze de izbăviri” sau pentru că ne-a învăţat cum să oferim un “trandafir înroşit în iubire” unei persoane dragi cu “suflet dăngănit de dor”. Da, şi pentru asta…  Dar mai ales pentru că...

Paşii lui martie mă poartă pe cărările amintirii, când am cules stele căzătoare cu traista inimii plină de dorinţe. În mine, a picurat de Sus ploaie de gânduri, zămislind în sufletu-mi pustiu: iubirea de cuvânt, de semeni şi de viaţă. Se cuvine să cinstesc acele momente încărcate de lumină, aducând în inima voastră o înviorătoare ploaie de gânduri, prin poezia care chiar poartă titlul cărţii: Ploaie de gânduri cu lacrimi de vară a ţesut peste suflet pânza unei iubirii   care sărută infinitul. Gândurile-mi sunt   zbor spre fericire. Stol de pescăruşi îşi lasă libere visurile frânte de furtuna existenţei… Mă scufund alene în valurile unui dor pictat în speranţă. Mă înec în lacrima necunoscută de tine în adâncimea unui vis care nu cunoaşte povara singurătăţii. Vreau să ating cu degetele fericirii curcubeul din tine să rămân fără cuvinte doar prin semnele dragostei să vorbesc sufletului tău. (Poezia face parte din...

Azi, 21 martie, de Ziua Internaţională a Poeziei, ofer tuturor iubitorilor de poezie aceste versuri. Sper ca poezia să vă hrănească inima cu bucuria vieţii: În anotimpul iubirii, sufletul înfloreşte   mereu la soarele cuvintelor. Fiecare poezie dăruită lumii este o floare, ce-şi scutură frumuseţea   în inimile pustii. (Sufletul înfloreşte) Poeţilor le doresc multă inspiraţie şi emoţie pentru a transmite tot ce e mai frumos, iar cititorilor le doresc să le încălzească inimile soarele cuvintelor.

Astăzi se întâmplă un fenomen mai rar... Au loc mai multe evenimente, unele cu caracter astronomic, altele cu caracter social si cultural. De departe mi se pare cel mai interesant, Eclipsa parţială de Soare. În plus, este şi o super- Lună în această seară. Azi, începe echinocţiul de primăvară. Deci, oficial e primăvară! Tot azi, 20 martie este Ziua Internaţională a Fericirii si Ziua Internaţională a Francofoniei. Nu ştiu cum şi cât ne înfluenţează aceste fenomene astronomice rare, dar ştiu că depinde de noi ca ziua să fie una fericită.  Să fim mai buni, întâmpinându-ne unii pe alţii cu un zâmbet pe chip, lăsând ca soarele inimii să lumineze, indiferent de furtunile existenţiale prin care trecem. Lavi Niculicea LA VI(E) EN ROSE